vineri, 22 februarie 2013

Linistea desincronizarii

Da...putina liniste...in sfarsit, cel putin, dupa o saptamana plina de ciudatenii, agitatie inutila si mici pierderi de timp...cateva alegeri mai mult sau mai putin fortate pe o mana relativ necastigatoare...doar na, suntem viitori economisti, tot timpul avand in minte costul de oportunitate.

Dar stim ca pe fundalul scenariilor, unele din cele mai importante aspecte lucreaza chiar la nivel de subconstient si cand noi nu suntem sau nu ne vrem de fapt prezenti in respectivele locatii, situatii sau coincidente...


Un singur lucru a parut sigur...lipsa sincronizarii unor lucruri destul de importante...nu stiu daca e vorba de factori si alte variabile ipotetice pe care statistica sau econometria le pot rezolva printr-o pocnire din degete. Sunt insa destul de convins ca a fost o perioada in care pur si simplu a lipsit acel dram de noroc ce era dorit din multiple perspective...

Dar stim ca intotdeauna Altcineva stie mult mai bine ce trebuie sa se intample decat noi...altfel nu am mai fi aici, si totul s-ar reduce la cateva momente ce se pierd intr-o suflare de vant, pe urma umbrelor ce altadata pareau atat de vii...



marți, 19 februarie 2013

Momente de inspiratie

Stim cu totii ca sunt rare, pe cat de rare, pe atat in schimb de bune si care iti ridica moralul in cel mai pur si natural mod posibil. Sunt acele dimineti in care timpul parca se dilata de-a lungul unei ore, si in care cu ajutorul unui gand bun al tau sau al altei persoane catre tine, iesi inspirat pe usa spre serviciu/facultate, etc, stiind deja ca soarele este rasarit si straluceste pentru tine.

Inspiratia nu vine chiar atat de des pe cat ne-am dori-o...si eu, personal nu am descoperit inca o metoda pentru a mi-o antrena, dar imi place sa cred ca printre minunatele taine ale subconstientului nostru, exista si asa ceva, pentru ca in fond si la urma urmei folosim doar maximum 10% din potential.

Si DA, cu siguranta in momentele de inspiratie, pur si simplu stii ca o zi frumoasa si plina de realizari urmeaza...sau daca nu, ai sanse destul de mari sa ti-o construiesti singur cu eforturi mici.

Voi cat de mult pretuiti inspiratia ?  Eu cu siguranta imi pot da seama cand imi lipseste...

vineri, 15 februarie 2013

O noua fila

Ca tot am avut cat de cat putin timp liber intre activitati si alte lucruri desfasurate in ceea ce se dorea a fi o vacanta intersemestriala de student de anul 3, m-am uitat retrospectiv la cateva dintre postarile mele, la ceea ce gandeam in momentele respective, la cate lucruri s-au schimbat sau nu de-a lungul celor 4 de ani care vorbeam aici, si bineinteles la ceea ce imi doresc in continuare sa fac cu aceasta frumoasa si revelatoare pasiune.


Primul lucru care mi-a venit in cap, a fost ca ar fi momentul sa ii dam o alta casa, ceva mai matura pentru varsta sa, si bineinteles sa vedem cum ne acomodam, daca ne convine mai bine si restul cred ca va veni de la sine.

Asa ca fara alte introduceri, imi si va urez bun venit in noua locatie a Find yourself again si speram ca schimbarea sa fie de bun augur, cu multa inspiratie si vizite cat se poate de dese, atat din partea voastra cat si a mea.

In rest, cred ca in proportie destul de mare suntem tot pe aceleasi lungimi de unda. Multa sanatate si Doamne Ajuta :)

duminică, 10 februarie 2013

A matter of choice...

Fascinat de acel normal,
Ce se vrea exceptional
Ma uit deseori spre mine
Insa nu te vad pe tine...

Stii, sunt un pretentios
M-analizez minutios,
Stiindu-ma poate prea bine,
Incerc sa nu ma mint pe mine.

Si da, stiu ca esti acolo
Si tu pe-acelasi drum solo...
Si tu vezi apus de soare
Si te lupti mereu mai tare.

Si-n acele serpentine,
Iti gasesti drumul spre tine
Si te intersectezi cu mine
Urcand panta spre "mai bine".

Intersectia insa vine
E nedirijata-n fine...
Din dreapta cineva vine,
Si trece pe langa tine...

Insa-aici proritatea
E de fapt filozofie,
Pentru c-autoritatea
O poti avea din o mie...

Andrei Răduţu, 10.02.2013

sâmbătă, 9 februarie 2013

Fara halfe(partea a treia)

Obisnuiam sa spun si sa cred (si inca o fac) ca nu imi plac jumatatile de masura. De ce ? Multe raspunsuri si multe problematici. La cateva din acestea am raspuns in posturile anterioare referitoare la aceeasi tema (aici si aici). La multe din ele, imi dau seama ca poti raspunde doar pe parcurs. Si cum drumul pe care mergem fiecare dintre noi nu este nici macar pe sfert liniar, farmecul vietii si al unor povesti pot interveni in orice moment.


Am adus din nou problema cu jumatatile de masura, gandindu-ma la cateva din prioritati. Asta ca tot vine vorba ca unii oameni reusesc sa isi tina prioritatile constante, iar altii reusesc sa creeze un mediu dinamic, tinand aproape perspective multiple, din care sa adapteze exact ceea ce simt ca este nevoie la momentul oportun. Tind sa cred ca aproape mereu am facut parte din cea de-a doua parte, stiind ca pot fi polivalent, ca am cu mine ceea ce este necesar pentru a valorifica pasiunea si ambitia in ceva ce sa ma impinga si mai in fata, spre ceva productiv, care sa imi aduca satisfactia mult dorita.

Si poate cea mai putin draguta jumatate de masura pe care trebuie sa o adopti este atunci cand timpul nu se impaca cu ceea ce ai vrea tu sa faci...cand profesionalul si personalul fac un concurs pe care tu nu poti sa il castigi...dar poate ca e totusi un lucru bun, nu ai cum sa te plictisesti sigur si varietatea in proportie destul de mare face mult mai bine decat obisnuinta cu un mediu static.

Asta asa ca tot am facut 4 ani de cand scriu aici (mai mult sau mai putin constant) acum vreo 10 zile si nu i-am acordat importanta cuvenita. Dar atunci cand iti pasa asa de mult, banuiesc ca e mai bine decat deloc, nu ?