duminică, 31 octombrie 2010

Bloguri si bloggeri

In ultima perioada s-au inmultit foarte mult numarul blogurilor din Romania...daca nu ma insel, am impresia ca cifra se situeaza undeva pe la 60000, acest lucru putand fi privit din multiple perspective...n-as putea spune ca am cine stie ce super experienta in ale bloggeritului, desi mai am putin si implinesc 2 ani de cand eu si Find yourself again va umplem aceste randuri in incercarea de a va face sa fiti tot voi cei care aveti identitatea personala bine dezvoltata si o personalitate unica pentru a ajunge acolo unde va doriti, spre visele si aspiratiile voastre. Acelasi lucru incerc sa il fac si eu in fiecare moment, al carui farmec trebuie gustat si savurat din plin...nu iese mereu, dar banuiesc ca tot timpul trebuie sa iti imbunatatesti performantele si sa iti extinzi orizonturile.


Revenind la ideea cu bloggerii si blogurile, vorbeam zilele trecute cu un prieten despre acest domeniu...initial, totul plecase dintr-o gluma, dar mai apoi, stand si gandindu-ma putin, incercam sa gasesc ceea ce defineste cu adevarat un blogger si eventual niste calitati pe care acesta le-ar putea avea...ce inseamna un blog de fapt ?...o pagina pe care fiecare si-o defineste si personalizeaza in modul cum doreste si se simte capabil, incercand sa o faca cat mai placuta de lecturat, iar oamenii sa intre, sa citeasca, sa invete ceva si sa uite de problemele de zi cu zi, citind si impartasind opinii alaturi de autor si ceilalti cititori.


S-ar putea spune ca bloggerii sunt o comunitate mare ce au un scop comun...un alt mod de a interactiona si de a exprima ceea ce gandesc, simt, traiesc si experimenteaza...si da, nu cred ca exista o definitie a bloggerului si ca exista un model al bloggerului de succes...cred ca si aici, ca in orice domeniu, este vorba din nou de pasiune si de ambitie si de cat de bun poti fi(sau vrei sa fii) in ceea ce faci + promovarea pe care iti doresti sau nu sa o realizezi...cum spuneam eu...totul pleaca din interior...


Ca o continuare intre ceea ce am scris eu aici, va recomand un blog interesant si cum poate fi definita povestea unui hacker...imi veti spune ce legatura are un hacker cu un blogger ?...pai...ramane de vazut. Va recomand cu placere povestea si blogul.


O zi cat mai frumoasa:) !

Formatiile cu care am crescut

Inca din vara trecuta(sau chiar din primvara) ma gandeam sa dezbat acest subiect. Vazusem intial pe MTV un program de muzica intitulat parca "Romania gen..." care ne amintea de formatiile, melodiile si mai ales ce muzica se asculta pe acele vremuri cand, eu cel putin, aveam pe undeva intre 8 si 10 ani...mi s-a parut foarte tare ideea asa ca am vrut mereu sa ii dau curs. Cel mai recent mi-a readus aminte de aceasta un prieten, intr-o seara, cand stateam si depanam amintiri pe cateva astfel de melodii...si uite asa...se renaste ideea...


Drept urmare, in fiecare saptamana, probabil in ziua de duminica, voi posta cateva din melodiile pe care am crescut si care ma fac sa ma simt din nou copilul de altadata.


Va mai aduceti aminte de baietii si fetele acestea ?




Eu si AIESEC - first week

Dupa cum spuneam si in postul precedent, timpul pe care fiecare il dozeaza in felul sau personal e o stare de fapt...ceea ce conteaza este sa nu simti ca a trecut degeaba pe langa tine si ca ai reusit sa faci ceva pentru bunastarea ta personala, pentru starea de spirit sau pentru libertatea mintii si largirea orizonturilor.


Plecand de la aceasta premisa, trebuie sa va spun ca saptamana aceasta a fost una foarte tare din o gramada de puncte de vedere(sper sa urmeze multe altele si sa fi fost inceputul acum). In ordine cronologica(daca se pot spune asa), pot sa va spun ca saptamana trecuta am reusit sa trec de interviurile de grup si individual de la AIESEC si de luni am intrat in perioada de inductie care va consta in 3 saptamani in care fiecare dintre cei aflati ca si mine aici, va afla cu ce se mananca AIESEC, ce poate face aici, cum poate sa acumuleze experienta, sa cunoasca si sa interactioneze cu multii membri atat nationali cat si internationali, sa cunoasca povestile actualilor membri si multe alte lucruri interesante. Dupa aceste 3 saptamani urmeaza sa vedem cine devine AIESEC-er cu acte in regula, daca se pliaza pe organizatie si aceasta pe el.


De luni, am fost impartiti in 5 grupe de aproximativ 45-50 membri, fiecaruia atribuindu-se 3 coordonatori(care ne indruma spre ceea ce avem de facut zi de zi, fiind un gen de mentori). E interesant sa auzi cum actualii tai "sefi" treceau prin acelasi gen de experiente ca si tine acum un an si cum se descurcau. In acest fel pot spune ca sunt destul de fascinat de modul cum imi "sacrific" 2 sau 3 ore din viata pe zi pentru a participa la actiunile, prezentarile si toate activitatile acestei organizatii(cum spuneam, simti ca faci ceva pentru tine si se cunoaste). Am inceput prin a ne cunoaste mai bine, interactionand, prin diverse joculete, dupa care fiecare si-a ales un task, un biletel cu un alumni(un membru sau fost membru caruia trebuia sa ii afli povestea) si o lista cu acronime pe care membrii le folosesc si pe care trebuie sa le descoperim(intrebandu-i pe multi dintre ei astfel incat sa nu glumeasca cu noi). Primele 2 sarcini se realizeaza in echipa cu cei din celelalte echipe care au task-ul comun si pe care trebuie intr-un fel sa ii gasesti...dupa vreo 2 zile de "alergari" puternice, am reusit sa ii gasesc si ne pregatim de treaba.


Ca un apropo aici, sarcina mea este sa realizez o baza de date cu viitorii parteneri media AIESEC Bucuresti(si aici vorbim de jurnalisti, bloggeri, publicatii care sa scoata in relief valorile si lucrurile benefice pe care un student le poate invata din aceasta cea mai mare organizatie internationala de studenti). Pentru a detalia mai bine acest aspect, putem spune ca AIESEC iti ofera oportunitatea sa iti dezvolti orizonturile, sa devii ceea ce vrei tu sa fii, punandu-ti in valoare abilitatile, capatand experienta pe care o ai nevoie pentru a merge paralel cu facultatea la care studiezi, si bazandu-te pe lucru in echipa, pe asumarea responsabilitatilor in sarcini reale care implica lucrul cu firme si oameni din toate domeniile din diferite tari. Sunt mai multi pasi pe care ii poti urma in functie de dorintele tale si modul cum crezi ca este cel mai bine pentru tine...poti pleca in exchange in alte tari pentru a cunoaste noi culturi, oameni, expriente sau poti intai sa devii un lider de grup pentru cateva luni pentru a te cunoaste si pentru a iti extinde limitele mai bine si apoi sa urmezi calea potrivita pentru tine.


In concluzie, pura pasiune si ambitie pentru tine...ce se poate spune mai departe ?...va voi tine la curent:).

joi, 28 octombrie 2010

Noi si timpul(partea a opta)

Super tare:)...un progres continuu...aparent niciodata nu e prea tarziu si graba strica treaba...acestea fiind zise(sau mai bine zis reamintite) iata-ne ajunsi la partea a opta din aceasta tema, care devine din ce in ce mai interesanta si mai filozofica(cel putin pentru mine).


Daca pana acum ma gandeam ca suntem oarecum prinsi intr-un cerc vicios datorita sistemului si tarii, neavand timp si chef pentru mai nimic, se pare ca mi-am mai schimbat putin parerea, intalnind modul de viata din Bucuresti, cat de atent esti nevoit sa iti imparti timpul(si asa intors pe toate partile) intre somn, facultate, transport, relaxare, un pic de pasiune, si mai ales pentru a simti seara, dupa ce ai ajuns in fata calculatorului, sau cand vezi apusul de soare cu castile in urechi, ori uitandu-te pe tavan inainte de a adormi, ca a mai trecut o zi in care ai muncit din greu sau in care ai reusit sa faci tot ceea ce ti-ai propus, ca ai mai parcurs un 0,000000001% din drumul pe care mergi, ca a fost ceva benefic pentru tine, care iti da motivatie, pofta de viata, precum si entuziasm sau pasiune.


Parca ne-am saturat de zilele acelea foarte numeroase, supraincarcate de lipsa de chef si in care avem impresia ca pierdem inca o data timp pretios din viata noastra pe care l-am putea folosi in multe alte circumstante precum pasiuni, hobby-uri sau pur si simplu timp pentru noi sau cei dragi din jurul nostru.


Asa ca, sa facem in fiecare zi ceva pentru noi, si ne vom simti de fiecare data noi insine, cu capul sus, moralul  ridicat, pregatiti pentru a intampina eventualele obstacole, precum si cu o mare placere de a ne trezi dimineata pentru a descoperi noi orizonturi si perspective !


miercuri, 27 octombrie 2010

Emcee...ca si cum ar fi...zile frumoase...

Am in minte cateva idei pe care o sa le dezvolt cat mai bine posibil, mai ales ca le consider a fi destul de importante...


Pana atunci...sa zicem ca e ca si cum as fi si ar fi...




joi, 21 octombrie 2010

Wake up call !

Stiti gestul acela(pocnitul din degete) pe care il fac deseori psihologii sau personalul de specialitate atunci cand isi termina terapia cu acei pacienti ce au nevoie de transa ?


Eu cred ca e doar partial adevarat. Toti avem nevoie la un moment dat de acest pocnit din degete, fie el mai pe bune sau nu, pentru ca trebuie uneori sa ne trezim din starea aceea "intermediara" in care ne aflam si cu care avem tendinta sa ne obisnuim in speranta ca evolutia din viitor ar fi pozitiva si nu negativa. Hmmm, da, e unul din punctele critice(cum spune o teorema din matematica de liceu) care spune totul si absolut nimic in acel moment, dar oare cine sta sa le analizeze ?...Subiectivismul e in floare, si mai ales cand isi atinge potentialul maxim, chiar ca lantul de cauzalitati are toate sansele sa isi mai aduage o zala de sustinere.


Si ce ar fi de facut in aceste circumstante ?...buna intrebare...sa zicem doar ca ar fi bine sa gasesti cheia spre portita de scapare din lumea "de vis" care se clatina...si ce daca cheia e ruginita si o sa dureze ceva pana indepartam stratul acela de impuritati de pe ea ?


Oare drumul pe care il urmam e asa de departe ?...NU...e la un pas distanta, si ca de obicei lupta cea mai mare o dai tot cu tine pentru ca soarele este tot deasupra, cerul este la fel de albastru ca si ieri, iar Cel de Sus ne indreapta mereu spre cele mai bune cai.

Iarna nu-i ca vara si studentul nu-i ca profesorul

Cam asa cred ca ar fi o concluzie destul de "realista" sa zicem asa, pe care cateodata suntem nevoiti sa o tinem minte. Voiam sa va povestesc inainte sa plec in weekend acasa, cat de interesanta poate fi viata de student de anul I cateodata, dar timpul nu mi-a permis, asa ca recuperam acum.


Lasand la o parte aspectul cu contractele de inmatriculare(uite unde erau masinile second hand:))...ma mir cu nu ne iau si taxa de respiratie...sa nu le poluam aerul) care au venit de abia ieri la semnat si completat, cu legitimatiile de student fara de care nu te poti misca deloc prin Bucuresti, facultate, biblioteca, etc, cu faptul ca nu ai de unde sa iti iei manuale(nu am inteles eu sigur care e treaba cu editura ASE, dar e mai economic sa ma duc la xerox aparent), se mai gaseste cate o doamna sa te mai ia si la mishto. Pai da...cred si eu...sa te inveti minte...ai vrut sa fii student, ia de aici ! Devine la un moment dat hazliu spre tragic-comic, pentru ca alergi ca un nebun pentru tot la secretariat sa iti faci cerere pentru adeverinta de stundent(si astepti doua zile), iar apoi cu aceasta sa te duci in alte parti sa iti faci si tu abonamente RATB, METROREX si asa mai departe, pentru a nu mai cheltui bani cu gramada...


In fine, nu ar fi o problema asa de mare, pentru ca esti mai la curent si chiar se intampla(cum am avut eu norocul) sa dai peste niste oameni foarte draguti si de treaba la secretariat care sa te invete si sa iti explice totul de-a fir a par fara a iti lasa senzatia si a iti arata pe fetele lor cat de mult deranjezi ca vii sa ii intrebi si sa faci lucruri normale. Chiar mi s-a parut foarte de apreciat pentru ca nu prea mai intalnesti astfel de oameni(deja cand vad unul sau 2 care chiar iti vorbesc frumos, iti zambesc si te invata numai de bine, imi insenineaza toata ziua si imi indeparteaza senzatia aceea ca as fi al nimanui pe lumea asta si ca pe nimeni nu intereseaza de nimic, chiar daca ar trebui sa fie altfel).


Si cum in ASE poti beneficia de facultative de limbi straine la orice nivel doresti, fara responsabilitati in legatura cu media finala, la pretul de 100 RON/semestru, de abia asteptam sa ma inscriu la un curs de germana(sa vedem cat de mult vorbeste originea strabunicului din mine). Nu am reusit pentru ca la anul I nu exista profesor, asa ca am ales spaniola(mi s-a parut limba cu cea mai larga raspandire dintre toate celelalte). Ma duc eu ca omul sa ma inscriu, stau la cozi, platesc taxa, ajung la sala respectiva, fac cererea-tip, si dau sa intreb cand sunt asezate cursurile si la care grupa as putea sa ma inscriu pentru a nu imi afecta cursurile...ehee...aici a fost frumos...stiti senzatia aia cand nu esti binevenit ?...cam asa a fost...se invarteau 2 tipe pe langa mine, care imi imprastiau foi cu grupe pe diverse zile, intr-o graba de zile mari, celelalte vorbeau intre ele in timp ce eu incercam sa aflu informatii, si imi spuneau ca sunt de fapt cam multi si ca nu se stie ce si cum...am incercat sa lamuresc niste lucruri, dar nu reuseam sa scap din ecranul de TV in care stateam aparent...


Concluzia ?...sper sa fie util si placut asa cum imi doresc pentru ca altfel o sa regret alegerea facuta. Ma incanta faptul ca o sa invat o limba noua, dar un singur lucru nu pricep ?...de ce ma simt de parca as fi dator pe banii mei ?


Povestea "sintezelor"

Am intrat zilele trecuta pe blogul lui Bitza, si am dat de un articol foarte interesant pe care l-am citit cu placere si care mi-a amintit de niste lucruri frumoase din trecut si de unele povesti care sunt la fel de reale ca si ieri, iar praful fin si nobil care se aseaza pe ele, nu face decat sa le imbunatateasca esenta si sa le dezvolte moralele.


Pentru cei ce au placerea, va las aici opera de arta si "traducerea" ei(daca pot spune asa). Enjoy !


marți, 19 octombrie 2010

De ce imi place mie Romania ?

Dap...suna aproape incredibil...in principiu daca ati intreba orice om normal(nu ma includ, dar ziceam ca), raspunsul ar fi ca de abia asteapta sa gaseasca o oportunitate sa paraseasca aceasta tara si sa nu mai auda de ea eventual pentru urmatorii 50 ani...ciudat...asa obisnuiam sa zic si eu deseori...si uite ca lucrurile se mai schimba..apar noi perspective, orizonturi si o idee poate schimba radical modul in care privesti lucrurile...e o nebunie pura cu tara asta(si mai ales cu locuitorii ei).

Si totusi ce mi-a venit v-ati putea intreba ?...bine zis...de o vreme(vreo cativa ani) parca am o usoara pasiune sa analizez momente, oameni si comportamente, precum si generalitati si particularitati(si culmea...imi place)...ce poate fi mai frumos decat aceasta tara(facem aici exceptie de ceea ce vreti voi...economie, stabilitate, infrastructura, nivel de trai, etc) ?...cat de pregatit pot sa fii in aceasta tara pentru viata ?...cel mai sau printre cei mai...ce ma face sa spun asta ?...pai multe...poate faptul ca suntem un popor atat de dezbinat, cu atatea influente si nationalitati, ingrijorati permanent de capra vecinului(care in principiu e ciuta, dar asta nu conteaza), caractere atat de asemanatoare in diferente, multe lucruri care se schimba de pe o zi pe alta, seriozitate volatila si eficienta oscilanta...intr-un cuvant, un mediu atat de prolific dezvoltarii personale...daca va uitati in jur, tarile straine Romaniei sunt chiar unite, isi protejeaza cetatenii, acestia tin unii cu altii si nu incearca sa rada in hohote de celalalt la prima perioada grea, exista o ordine, un respect mutual intre cetateni(pentru noi e plictisitor, deci nashpa)...asa ca...unde ai putea sa fii vreodata mai pregatit pentru viata decat in tarisoara asta scumpa, in care farmecul vietii este reprezentat de o singura regula...NU TE BAZA MAINE PE CEEA CE STII AZI !!! ?

Bineinteles, mi-ar placea sa ma plimb prin toata lumea, sa vad toate locurile frumoase de pe lumea asta(cand banii vor permite), sa reusesc sa fac schimb de experienta cu multi oameni de diferite nationalitati, sa imi deschid orizonturile pana la infinit si sa reusesc sa pastrez in suflet un coltisor din fiecare loc in care as merge...dar tot m-as intoarce sa vad frumusetea acestei tari, care nu inceteaza vreodata sa ne suprinda, sa ne supere de fericire si sa ne extazieze de stres si nervi...pana la urma...varful piramidei prin extindere, formeaza legaturile spre baza...cred ca nu mai e nevoie sa spun mai mult...

Deci ?...voi ce ziceti, sunteti la fel de impresionati de aceasta patrie-mama care ne trimite in fiecare zi spre o noua experienta care poate fi la fel de necunoscuta ca si cea de ieri ?...eu sunt din ce in ce mai fascinat si poate ca intr-o zi, ne vom da seama ca suntem unici in lume...dintr-o infinita gama de motive, calitati si mai ales datorita caracterelor...

Welcome back for those of you who love and heat this country !!!

vineri, 15 octombrie 2010

What is love ?

Imi pare rau ca nu am timp sa mai scriu ceea ce voiam sa detaliez astazi, dar cu prima ocazie cand prind putin timp liber dupa ce ma intorc de acasa, voi continua.


Pana atunci, va las cu Eminem si Lil'Wayne.Va doresc un weekend cat mai frumos !




P.S.: Nu uitati de melodia originala ! 


Bucharest land

Dap...exact...nu v-am descris deloc de cand sunt semilocuitor(cam 62,5 % daca stau bine sa ma gandesc :)) ) de capitala(adica mai exact de vreo 2 saptamani si un pic) cum mi se pare "oraselul", daca imi place sau nu, daca m-am integrat/acomodat, etc...ei, bine, pot sa spun ca imi place aici, si sper ca si cu timpul ce va trece sa imi placa si mai tare, sa imi fac prieteni buni pe aici, cunostinte multe, sa imi gasesc ceva de facut sau poate cine stie sa fie o rampa de lansare spre who knows where(numai Domnul stie ce va fi, asa ca noi sa fim sanatosi) and so on...


Nu prea am mai avut nici timpul, nici cheful necesar sa mai explorez asa cum planuiam eu in primele zile cand m-am stabilit aici, dar asta nu inseamna ca nivelul de explorare a ramas la 0%, doar ca e undeva la nivel minim...am descoperit ca Bucurestiul este foarte scump, ca foarte lejer poti "scapa" de un milion(alias 100 RON) "aruncat" doar pe mancare...daca stam sa mai adunam aici o iesire cu prietenii sau colegii de facultate, un moft si niste bani cheltuiti pe transport, poti deveni intr-un timp foarte scurt un om "fericit" cu conturile "purificate". Am stat practic o saptamana cam fara mancare disponibila(si asta pentru ca m-am bazat pe cantina, dar aparent am facut greseala...na...asa e la inceput...nu stii rostul). Am reusit impreuna cu ceilalti 2 colegi de camera sa ne luam un frigider, si acum situatia e buna...e alta treaba cand stii ca ai mancarea ta bine pusa pe raftul din frigider si nu alergi dimineata sa gasesti ceva deschis si mai ales nu te oftici de cati bani dai pe mancare intr-o zi. Mai nou, avem si tv si am inceput sa ne gospodarim din ce in ce mai bine(vorba aceea...nimeni nu s-a nascut invatat...pot spune si ca norocul e de partea mea pentru ca ei sunt in al 4-lea an de cand stau la camin, fiind la master, deci cunosc viata de camin mult prea bine).


Revenind, am descoperit in cele cateva zile(vreo 3 la numar) pana sa incep facultatea, ca poate fi frumos sa iesi cu prietenii sa descoperi locuri, peisaje si pasiuni frumoase in Bucuresti. M-a scos un bun prieten la o plimbare cu bicicletele prin Herastrau(lasi buletinul, inchei un contract de inchiriere pe 2 ore care nu te costa nimic, si te plimbi linistit cu obiectul proaspat "achizitionat" prin tot parcul Herastrau). Zis si facut, am dat cateva ture de parc, dupa care am facut inconjurul sau, am iesit pe langa pasajul Baneasa, am reintrat in acesta si ne-am plimbat pe toata lungimea sa...foarte frumos...sper sa mai repet experienta pana sa vina racoarea:). De asemenea, am mai descoperit un super parc in Titan(am inteles ca e proaspat finalizat) in care mi-am petrecut timpul cu verisoara si nepotica mea. Am alergat impreuna ca pe vremurile cand eram mici pentru a o da pe cea mica pe rampele pentru rolleri, si radeam si noi exact ca niste copii impreuna cu ea(ce vremuri frumoase...), am intalnit cred ca vreo 10 cupluri ce se casatoreau si faceau poze cu minunatul lac sau cu fantanile arteziene cu jocuri de lumini. Am vazut un gen de tiroliana(ca la Aventura Parc, dar despre el va povestesc eu intr-un post viitor) pe care se dadeau cei mici, tarabe cu carti pe alese la preturi de 5 sau 10 lei si o insula in mijlocul lacului care e in finalizare si exclusiv pentru pensionari.


Deci...sunt destule locuri in care te poti relaxa dupa o zi grea si in care iti poti infrumuseta starea de spirit...sanatate, bunavointa si cel putin o persoana cu care sa mergi(in lipsa merge si cu prietenul rucsac si cu surorile casti). Am mai vizitat si cateva localuri, dar nu consider ca ai ce sa faci pe aici in afara de o intrunire sau mai stiu eu, un joc de biliard/snooker(concerturile si party-urile nu se pun la socoteala...momentan nu am inceput sezonul, deci o sa imi dau cu parerea dupa:D),etc..


O sa va mai povestesc impresii pe masura ce avansam in descoperirile acestui "Urban quest". Noapte buna ! 



James Blunt - Sugar-Coated

New opportunities

Cand vine vorba de sesizat diferente, dupa parerea mea, orice mica diferenta pentru tine conteaza, pentru ca altfel, nu ti-ai mai lua viata, ideile si identitatea personala in propriile maini si nu ar mai conta ceea ce faci pentru tine(ceea ce inseamna ca ai pierdut orice fel de contact cu tine). Asa ca tot timpul trebuie sa fii tu, si sa gasesti portitele ce iti pot deschide drumurile spre viitorul pe care ti-l doresti, indiferent de ceea ce ar prespune acesta.


De la premisa aceasta, adaugand pasiune si ambitie 100% au plecat cei de la AIESEC, o organizatie studenteasca ce isi propune sa descopere drumul spre o viata personalizata si unica a fiecarui membru, acesta dezvoltandu-si calitatile si abilitatile pana la nivelul la care sa devina exact acea persoana care isi doreste sa fie, cu persoanele cu care vrea sa interactioneze si cu slujba si pasiunile pe care le iubeste. 


Ieri seara am participat la una din prezentarile lor(fiind foarte interesat sa fac parte din aceasta organizatie...mi-au atras interesul foarte mult mai ales ca pretuiesc 2 dintre calitatile pe care eu le consider esentiale, ambitia si pasiunea pe care o pun in tot ceea ce fac.


La prezentare a fost chiar foarte frumos...de la inceput si pana la sfarsitul acesteia...organizare super, prezentare de cea mai buna calitate si opinii foarte interesante ale oamenilor care sunt in interiorul organizatiei si care si-au schimbat vietile intr-un moment de la deschiderea unor orizonturi...practic niste tineri ca si noi, care stiau mai mult sau mai putin pe ce drum se indreapta si care au reusit sa faca din pasiunile si dorintele lor, acele lucruri pe care iti doresti sa le practici pana la epuizare si care au trait experiente unice ce le-au schimbat sensul vietii.


Am aplicat cu interes si entuziasm la aceasta organizatie si sper sa reusesc peste o luna sa ma numesc membru AIESEC. Vor urma cateva interviuri(atat de grup, cat si individual) si niste mici task-uri in urma carora se vor determina noii membri. Mi-a ramas in minte ceea ce ne-au spus cei de acolo..."indiferent daca reusiti sau nu sa intrati, nu uitati sa faceti ceva cu viata voastra in afara cursurilor".


Mi se pare foarte normal, mai ales ca doar de noi depinde sa facem in viata ceea ce ne dorim si sa ne bucuram de fiecare clipa. Urati-mi noroc ! O seara frumoasa !


joi, 14 octombrie 2010

On the road again...

Nu am avut timpul si "somnul" necesar pentru a va impartasi primele concluzii legate de primul weekend in care am fost acasa...pot spune ca am ramas pentru cateva momente suspendat intre acomodarea cu Bucurestiul(in care statusem 9 zile) si cea cu locatia pe care eu o numesc pe buna dreptate acasa si in care cei dragi ma asteptau cu bratele deschise.


Pentru inceput sa precizam ca intre Bucuresti si casa mea din Homoraciu, jud. Prahova sunt doar 100 km si nu e asa mare lucru sa vii si sa te intorci daca iti doresti acest lucru. Si cum weekendul de dinaintea inceperii anului universitar il petrecusem pe aici, am zis ca e bine si frumos sa ma intorc si eu acasa in acest weekend. Zis si facut, dupa ce termin singurul si fenomenal curs de informatica de vineri(dupa ce joi am avut asa-zis liber, pentru ca am facut si rezolvat multe lucruri in ziua aceea, chiar daca oficial din punct de vedere al cursurilor era libera), am ajuns la camin si ma pregateam sa plec. Am fost suprins ca in 10 minute am reusit sa imi impachetez all staff intr-un rucsac si sa ma misc cat se poate de repede spre Autogara IDM Basarab, de unde se presupunea ca voi lua un potential microbuz de Cheia sau Maneciu care sa ma lase acasa. Nu a fost asa, traficul si ora un pic tarzie la care am plecat nu m-au ajutat sa il prind, asa ca am zis sa iau un microbuz de Ploiesti(desi mai avusesem o experienta vara trecuta despre mirificul traseu prin Buftea al acestuia). In fine, am zis ca e ok...am facut aproape 2 ore pana in Ploiesti(aproape 60 km), dupa care a trebuit sa traversez tot Ploiesti-ul cu tramvaiul pentru a ajunge la microbuzele spre Valenii de Munte. Pe la o treime din calatoria cu tramvaiul se afla o intersectie minunata blocata la nivel maxim, si bineinteles a durat ceva pana organele si-au facut datoria si au incercat sa mai fluidizeze traficul.


In fine, am ajuns pe la 5 si ceva pe acasa, in conditiile in care plecasem de la camin la 12:30(o ora pana la autogara, inca jumatate de ora de asteptat, 2 ore + cat o mai fi fost prin Ploiesti + inca vreo ora pana acasa =...long, long time...). De acum m-am invatat...cursa directa face aprox 2 ore si rezolva multe probleme de gen. 


Acasa, parca era o alta dimnesiune...batea vantul foarte tare, si era un frig din acela care iti patrundea in suflet...niste indicatoare noi spre cateva obiective turistice, imi aratau parca faptul ca nu ma cunosc...in atmosfera mohorata de afara, parca si timpul trecea altfel, iar casa mea arata putin altfel(desi era tot aceeasi, dar asta demonstreaza vorba aceea cu "ochii care nu se vad..."). Am avut parte bineinteles de o primire foarte calda, m-am bucurat sa fiu din nou printre cei dragi, si m-am reacomodat repede in locul pe care il numesc cu bucurie acasa si unde am crescut. M-am bucurat ca am venit, mai ales ca am reusit sa ma intalnesc cu cativa dintre bunii mei prieteni si am stat de povesti, ne-am distrat asa cum ne place noua si ne-am impartasit unul altuia totul ca intotdeauna.


Intre frigul de afara si caldura oamenilor dragi de acasa, intre timpul care nu are rabdare in Bucuresti si viata parca mult mai linistita din locul in care am crescut, intre relaxat si simtit bine si studierea unor materii pentru recapitulare, intre vizita la cei dragi de acasa si la alti oameni extraordinari care ma primesc tot timpul cu drag si au la randul lor grija de mine, ramane totusi ceea ce se cheama identitate personala...si aceasta nu este decat un drum foarte lung si anevoios cu multe obstacole si deseori in care intersectarea cu alte drumuri nu iti da mereu prioritate...


Se pare ca tine ca intotdeauna tot de noi sa cunoastem "legile de circulatie"...


marți, 5 octombrie 2010

First opinions

Plecasem in postul precedent de la ideea facultate, asa ca o sa detaliez putin primele mele impresii despre acest subiect...


Pentru inceput, pot spune ca anul acesta, facultatea mea(la care sunt student ca nu mi-am achizitionat una:)) ) a implinit frumoasa varsta de 20 de ani, drept pentru care(banuiesc ca nu a fost chiar asa coincidenta), sediul principal al acesteia(FABIZ) s-a mutat din cladirea de la Mihail Moxa, in cea de pe Calea Grivitei(momentan nu am facut poze, dar voi face un update...frumoase locatiile nu am ce zice). Vineri am putut asista la "primele simptome" ale facultatii, pentru ca erau toate grupele si orarele afisate, mai putin desfasuratorul grupelor FABIZ, engleza, anul I...din acest motiv, am fost nevoit sa fac cateva ture pe la facultate(i-am iertat pe baieti pentru fursecurile aduse pentru inaugurare:)) (erau impartite la intrare tuturor studentilor) pentru a imi repera grupa(cu numarul 115) si orarul(la prima vedere lejer)... Acesta consta in cateva cursuri luni si marti, o miercuri plina de actiune(de la 7:30...durere...pana la 16:20), joia libera, iar vineri este reperat un curs pana la weekendul mult asteptat.


Ieri a fost cum s-ar spune prima zi de cursuri, in care am inceput cum nu se poate mai bine, cu un seminar si cu un curs de matematica(asa de incalzire:))...pentru ca problema cu "climatizarea" va incepe de saptamana viitoare cand vom fi supusi la un test cu credite din toata matematica facuta in liceu...ca sa ne fie mai ajutatoare treaba, ni s-a dat un curs recapitulativ de 78 pagini, ceea ce pot sa spun ca face lucrurile mult mai interesante decat ma asteptam in acest debut de an universitar), dupa care grupa 115 a iesit sa faca cunostinta  mai bine(sau ma rog, cine a mai ramas, ca s-a mai imprastiat lumea)...pot sa spun ca a fost bine din punctul acesta de vedere, aparent nu avem probleme asa mari in a ne acomoda unii cu altii, ceea ce consider a fi un lucru benefic.


Astazi a fost un pic mai stufos orarul, constand in 2 seminarii(contabilitate si microeconomie...amandoua foarte tari dupa parerea mea) si 2 cursuri(BEI si Dreptul Afacerilor...simpatice de asemenea)...pana una alta, aplicam Legea lui Ohm generalizata de 12 Tza:))("om trai si om vedea")...hmmm...ce frumos era in clasa a 12a...miss you guys !


Tehnic vorbind, e doar inceputul...asa ca imi urez mult succes si va mai impartasesc impresii pe parcurs !

Challenge core

Obisnuiam sa spun(si inca o fac) ca sunt multi core si ca pot sa ma concentrez pe cateva planuri care fac parte din ocupatiile si pasiunile mele de zi cu zi, pentru ca fac parte din mine si ma definesc...inca vreau sa cred si sa pot face acest lucru, desi probabil o sa devina din ce in ce mai greu...deci o adevarata provocare...intre marea multime de lucruri care imi plac, programul aproape "infernal" al facultatii(nu mi-am intrat inca in ritmul pe care aparent il aveam odata, dar pot sa spun ca momentan sunt destul de obosit la sfarsitul unei zile...si greul de abia se zareste dupa colt:D), timpul liber pentru a descoperi locurile frumoase din capitala, pentru a ma intalni cu prietenii, fostii colegi de liceu, colegii actuali de la facultate and so on, timpul acordat studierii pentru viitoarele cursuri, perioada petrecuta pe drumul spre casa si inapoi in weekendurile in care este necesar si in care se poate, si lista poate continua...


Stiu ca nu am apucat inca sa las aici cateva impresii despre inceputurile facultatii, asa ca o voi face acum...am ajuns in Bucuresti de joi de la pranz, pentru a imi prelua camera de camin din complexul Agronomie(aici am fost repartizat), si m-am instalat cat de bine am putut(cu calculator, bagaje, oleaca de mancare, ca doar na si toate cele necesare ca tot omul) si mi-am asteptat colegii de camera ce intarziau sa apara...draguta treaba...mi-am cunoscut un coleg de facultate din acelasi an cu mine si cam atat(pana ieri cand au mai venit 2)...am dormit cam singur intr-o camera de camin(care apropo arata si este echipata bine...am ramas destul de surprins pentru ca am vazut prin tara tot felul de tentative de camine, plecand pe la diverse concursuri si olimpiade, si chiar nu prea exista termen de comparatie) vreo 4 nopti, si una la un prieten, care era de asemenea singur. Asa, plecasem de la ideea cu facultatea...vineri a fost deschiderea oficiala, unde domnii rectori, prorectori si cativa profesori ne-au exprimat cele mai bune urari privind noul an universitar. A fost si o parte interactiva oarecum, cand reprezentantii organizatiilor de studenti din ASE ne-au adus si eu veselia, entuziasmul, gandurile lor bune si ne-au invitat sa ne integram in organizatiile respective, explicandu-ne de cate lucruri putem beneficia.


O sa imi continui povestioarele despre facultate, recomandari, impresii si ganduri in general si restul istorioarelor verii in posturile viitoare...momentan, ar trebui sa imi intru cat pot de repede in ritm si sa ma acomodez pentru ca probabil, pana sa ne dam noi seama bine, timpul va trece foarte repede...


Sounds like a challenge...si in final, o melodie:)...o seara frumoasa: !


sâmbătă, 2 octombrie 2010

Played-a-live

Am descoperit(nu America, stati linistiti) o melodie foarte frumoasa din topul celor mai ascultate 1000 de melodii din ultimii 30 ani pe care nu o stiam si care m-a fascinat de-a dreptul:).


Este o recomandare:)...o seara frumoasa !

Noi, Shrek si experienta 3D

Obisnuiam sa umplu aceste pagini cu idei, felii de viata, portrete imortalizate aici si care traiau atat de intens in suflete, punand foarte mare accent mai ales pe intamplarile cu persoanele speciale pentru mine, realizand posturi cu adevarat menite sa infrumuseteze starea de spirit, mintea si sufletul fiecaruia dintre noi oricand, pentru ca traiau prin noi chiar si aici... 


Pot spune ca mi-am inceput vacanta cu cateva zile de relaxare, in care eram foarte fericit, odihnit si parca orizonturile erau altele...la cateva zile dupa ce am venit acasa, a venit o zi pe care nu cred ca o voi uita vreodata...mult prea speciala...am fost cu persoana speciala din viata mea si cu inca 2 cunoscuti la Shrek Forever After sa experimentam filmul 3D...foarte frumos, si o experienta placuta:)...in acelasi timp pot spune ca povestea acelei zile a inceput dupa aceea, cand am inceput sa cutreieram Bucurestiul practic pentru a vizita niste oameni speciali si cu orizonturi largi, ajunsi la a treia varsta frumoasa, care m-au primit in casa lor cu o caldura cum rar mi-a fost dat sa vad, desi era prima data cand ma vedeau, iar timpul petrecut cu dumnealor a fost nepretuit...am ramas fara cuvinte...


Ceea ce m-a lasat si mai mut de fericire a fost frumusetea aventurilor...incepusem sa ma descurc prin Bucurestiul, care in urma cu o luna de atunci, ii facea mari probleme persoanei speciale din viata mea in incercarea de a ma linisti si a fi langa mine pentru a imi acorda suportul ei(pentru ca cel de langa ea nu mai fusese in capitala de cand era pe la varsta de 7 ani)...acum era altceva, era o pagina frumos decorata cu sentimente si locuri diverse si frumoase atat din Bucuresti, cat si din drumul pana acasa...o lista intreaga de evenimente...vizita, drumul spre metrou, cautarea si admirarea Centrului Istoric, a minunatului parc de acolo, a ocolirii prin niste drumuri care nu putea fi numite asa a microbuzului ce ne ducea acasa, alergarea cu luna deasupra prin Ploiesti in speranta ca mai aveam cu ce sa ajungem acasa, si bucuria salvarii mai apoi de aceasta grija si sfarsitul zilei ca o formula de incheiere din descrierea generatiei noastre, 1998-2010.


Cum as putea sa nu pastrez vii aceste amintiri mult mai mult decat minunate ?


Va urez o zi cat mai frumoasa in care sa fiti cat mai fericiti si zambareti, pentru ca de ce nu, sunt cateva lucruri care viata ni le ofera gratis...acestea sunt 2 dintre ele !

Fara pic de regie...

Exact...fara vreun pic de regie, am ajuns sa nu ma tin de promisunea facuta si mai ales sa nu ma pot ocupa cu aceeasi pasiune si placere nemarginita de acest blog al meu(pe care il numeam odata cu mandrie loc de regasire al sinelui). Care ar fi motivele ?...multe si marunte, dar destul de nesemnifcative daca stau sa ma gandesc mai atent... nimic din ceea ce ar fi putut periclita o pasiune...si e din ce in ce mai frumos antagonismul existent pentru ca am o gramada de idei care abia asteapta sa si gaseasca rolul de protagonist intr-unul din posturile de pe aici...am tot asteptat si asteptat sa imi fac ordine in ganduri si sa ma pot ocupa linistit de pasiunea aceasta numita blogging de aproape un an...am zis ca dupa admitere si examene voi radia de fericire si imi voi urma planurile la care doar visam in perioada obositoare care a fost, si exact ca intr-un scenariu fara regie, la un moment dat mi s-a rupt filmul si am ajuns sa cutreier alte strazi decat pe cele ale drumului pe care mergeam...


Cum se poate asa ceva ?...nici eu nu pot sa imi dau seama...un lucru e insa cert...am dat in cateva gropi in ceea ce priveste prioritatea unor optiuni realizate vara asta si mi-am cam platit pretul pentru ele din cate imi pot da seama...ma tot uit in jurul meu si imi dau seama ca rutina aceea considerata normala a clasei a 12a si "simplele" bucurii pe care le aveam alaturi de cei dragi erau totul pentru mine in acele circumstante ale putinului timp liber(mai era si presiunea morala si stresul)...INSA o rotita a starii de spirit si a sinelui a deviat la scurta vreme de la terminarea examenelor si a grijilor prvind facultatea...m-am trezit dintr-o data cu o gramada de timp liber pe care nu stiam cum sa il exploatez mai bine...aveam cateva planuri facute si pe care imi doream foarte mult sa le duc la bun sfarsit de o vreme...incepusem sa realizez ca de acum imi pot continua pasiunile pe care le-am cam lasat in cutiute odata cu anul terminal 12 si stiam ca le pot face in paralel cu petrecerea timpului atat de mult dorit cu oamenii dragi din jurul meu...nu stiu unde s-a produs alunecarea in mintea mea, pentru ca in scurt timp, m-am trezit intr-o prapastie din care nu prea stiam cum sa ies, si partea cea mai rea, in incercarea de a iesi ma afundam mai tare...urat scenariu...


Pentru a scoate lucrurile la lumina, a trebuit sa imi aman multe din planurile si sperantele mele atat de realizabile pana atunci, si sa imi iau cat timp a fost nevoie pentru a iesi din acea perioada de-a dreptul tampita...asa ca as putea spune pentru inceput ca ma simt din nou determinat sa imi urmez drumul pe care merg si sa admit ca ma bucur ca momentul respectiv a picat intr-o perioada cand chiar nu aveam lucruri importante de realizat(chiar daca invatamintele au durat o vreme pana cand si-au gasit loc in mintea mea) si poate cel mai important...avem timp pentru toate(pot recunoaste ca am reactionat aproape ca un berbec pentru ca imi doream mult acele lucruri si circumstantele pareau mult mai mult decat favorabile...probabil de aici si dezamagirea pentru sperante)...intotdeauna cand se vrea, se poate face:)...nu intra zilele in sac(cum spunea o vorba).


O sa imi continui povestirile si ideile aici pe locul meu de regasire once again, once again, once again...

To be continued...

Plec de la premisa ca acest eveniment, Lecturi Urbane se cere continuat pentru ca a fost un succes destul de mare dupa parerea mea. De ce spun asta ?...marturie raman cele peste 150 carti pe care oamenii au venit sa le admire, citeasca impreuna cu noi in Parcul de la Monument din Valenii de Munte, si mai ales, dupa cum spuneam in postul precedent, si-au gasit un prieten bun care sa aiba grija de ei si invers.


Ar fi multe de spus, dar ma rezum doar la atat...o amintire frumoasa a unei campanii si actiuni interesante care se cere continuata...speram ca la primavara sa mai organizam o editie care poate va avea mai mult succes decat aceasta pentru ca vom fi deja trecuti prin paginile primului eveniment.


Multumim tuturor si va asteptam si data viitoare:)...imi permit sa ma laud si eu cu o poza de prim plan, iar mai multe despre eveniment si desfasurare, cat si toate imaginile le gasiti aici.