luni, 31 august 2009

Ultimele ore din august...personalizare

M-am ridicat cam in urma cu o ora si jumatate din fata monitorului, crezand ca o sa adorm...sunt destul de obosit, se pare ca totusi vremea de afara isi face simtita prezenta prin starea de spirit pe care ne-o daruieste...dar nu, ma bucur ca nu am adormit...am avut ocazia sa mai impartasesc cateva vorbe cu o buna prietena...nu mai vorbisem de o perioada...amandoi cam ocupati, dar nu uitam unul de altul...asa fac adevaratii prieteni:)...m-am simtit foarte bine dupa aceasta conversatie, pentru ca e unul din acele lucruri pe care cred ca le-as putea face la nesfarsit, fara sa ma plictisesc, alaturi de alte cateva pe care le-am mai enumerat prin posturile anterioare...

M-am asezat din nou pe scaun sa vad ce mai e prin blogosfera...am citit un articol foarte profund despre lupta interioara, pe care Cristina M. l-a realizat intr-o maniera demna de admirat, precum si un post de atragere a atentiei al Rodicai Botan...

Nu in ultimul rand, muzica m-a linistit si m-a cuprins in brate, la fel cum face de obicei...de data asta, a fost Arssura - Scrisoare...iata modul in care mi-am petrecut ultimele ore din august:)...noapte buna si toate cele bune:)

Valul ratiunii

Stateam si ma gandeam, dupa cam o jumatate de ora de cand scrisesem ultimul post, la urmarile unei decizii...la cat de mult te poate influenta sau nu, pe tine sau pe altii...si am realizat ca unele din ele le luam pur si simplu fara sa analizam toate aspectele povestii...nu imi sta in fire sa iau o decizie la repezeala, dar se pare ca mai gresesc si eu ca orice om...nu stiu ce mi-a venit, si ce am vrut sa fac ori sa exprim cu postul pe care tocmai l-am sters(e primul si sper ca ultimul) dar ideea e ca m-a traznit destul de repede faptul ca nu am procedat precum cel pe care il stiati ca va umple aceste randuri pana acum...

Daca stau sa ma gandesc mai bine...ma simt foarte bine ca am realizat ce eram pe punctul sa fac...nu era nimic prostesc, sau anormal...dar nu am avut acea multumire de sine pe care o am de fiecare data cand scriu un post...si asta s-a simtit poate mai mult decat va dati seama...

Dincolo de aspectul cu postarea, se intampla uneori sa alunecam putin pe gheata faptului, captivi cu gandul in alte lumi...trebuie sa ne revenim si sa ne redresam cat de repede putem, pentru ca altfel, putem sa cadem complet si va fi mult mai greu sa ne ridicam...mai bine mai tarziu decat niciodata...totul pleaca din interior...ne mai citim;)

Acelasi loc...acelasi mediu realist...

Azi a fost prima zi mai rece(si inca mai este, ca nu s-a terminat, dar voiam sa pun accentul pe caracteristica zilei) de dupa o perioada calduroasa destul de lunga...da, am putea sa spunem ca toamna ne ameninta inca din ultima zi oficiala de vara, prin armele specifice...dar nu, nu vreau sa cred ca asa va fi de acum incolo...in fine, dincolo de aceste aspecte, am iesit astazi putin, fiind nevoit sa vizitez pe cineva...nu era mare distanta, cam vreo 10-12 minute de mers...ce e asa special la ce am facut eu azi ?...absolut nimic...dar diferenta dintre perspectiva vremii privita din camera si cea de afara, difera foarte mult...si nu neaparat din prisma temperaturii...

Am putea spune ca da, se pare ca vine toamna...si din nou, cum bine imi reamintea
Danielix..."nimic nu e nou sub soare"...care soare ?...cel acoperit de nori in cazul acesta...dincolo de aspectul naturii, m-au incercat aceleasi sentimente si senzatii pe care le traiesc in fiecare an in aceasta perioada...care ar fi acelea ?...a mai trecut un an, am mai imbatranit cu unul, timpul pare mereu sa se ingusteze, nu stiu cat de pozitiv este raportul dintre ceea ce as fi vrut sa realizez si ceea ce am realizat de acum un an si pana acum, incepe din nou scoala(nu o sa ma vait acum ca sunt clasa a XII-a si ca "vai ce o sa fie...din nou la nenorocirea aia de scoala"...dar o sa spun decat Doamne Ajuta, pentru ca toti avem nevoie de aceasta rugaminte pentru ce va urma in vietile noastre), mai e putin si vine ziua mea...o sa fac 18(wow ce chestie...ma lasa rece...si nu era vremea, de data asta...singurul lucru ce mi se pare pozitiv este faptul ca o sa pot sustine examenul pentru obtinerea permisului de conducere, in rest vreau sa fiu copil mai mult ca oricand, sa nu am grijile si gandurile de acum), si nu in ultimul rand...starea pe care vremea aceasta "glorioasa" ne-o da...parca zici ca suntem roboti(la mine nu are efecte decat pe moment, dar probabil staruind, ma va introduce si pe mine in rutina MEMOzilnica)...

In final ce pot sa zic ?...ramanem aceiasi...sau macar incercam...ne bucuram in continuare de ultimele zile de vacanta pentru ca vom avea timp destul sa ne tocim nervii in timpul anului...cat despre vreme...eu zic ca este doar un alt aspect cu caracter subiectiv...iata si cateva poze sugestive(zic eu) surprinse de mine, din orizontul local...


























































sâmbătă, 29 august 2009

Oare mai stim sa zambim ?

Am ramas profund impresionat de povestea Alinei, citind initial initiativa lui Sergiu de a face oamenii sa zambeasca, iar mai apoi articolul propriu-zis...intrebarea se pune astfel...oare putem face si noi pe altii sa zambeasca ?...si cred ca raspunsul este da...eu, unul ma simt foarte bine sa stiu ca am ajutat cu ce am putut pe cineva(chiar daca poate ce am facut eu reprezinta un bob de nisip pe o plaja, dar pentru cel aflat in suferinta, inseamna enorm)

Putem oferi un zambet Alinei strangand suma de 2000 euro pentru tatal ei...cum spunea si Sergiu, daca 400 de persoane ar renunta la 5 euro(echivalentul sa zicem a 2 sucuri, 2 beri, si 2 ciocolate...sper sa nu fi gresit cu calculul sau ma rog, alt exemplu...acesta mi-a venit in minte acum), suma s-ar strange fara probleme...

Puteti posta si voi pe blogurile voastre anuntul acesta, care mie mi se pare unul foarte important...se poate intampla oricui...Doamne Ajuta !


Inca o rama...

Da...e dimineata si cu toate astea nu am adormit...ascult melodii care ma fac sa ma simt eu...e lumea mea...a rapului, a momentelor frumoase, si a celor care sunt alaturi de mine...precum si umbra celor care pana odinioara ma faceau sa zbor pe langa nori, de fericire...

Sunt fascinat de o melodie...e a 9a oara cand o voi asculta..."Nimeni Altu' cu FaiboX - Inger Si Demon"...Doamne...ce melodie...brusc, am o lacrima pe obraz, apoi inca una, si inca una...apoi fac ceva ce nu am mai facut de o vreme...privesc niste poze...mi-e dor ?...nici eu nu stiu...cert e ca ma fac sa ma simt mai puternic si mai regasit ca niciodata...

Un alt tablou...o alta rama...acelasi perete plin de "opere de arta"...picturile acestea ne coloreaza viitorul...

vineri, 28 august 2009

Ai grija doar de numarul 1...

Nu, nu e piesa de la Parazitii, desi e foarte adevarata...e doar un gen de leapsa pe care am vrut sa o preiau initial de la Cristina M., dupa care nu stiu de ce m-am razgandit...si am citit personalizarea ei de la verde amar, lucru ce mi-a readus aminte de lucrurile de mai demult...si pana la urma, m-am gandit ca merita preluata...este vorba de primele dati cand am facut un lucru sau altul...multumesc pe aceasta cale celor 2, si hai sa vedem ce iese...

1) Sunt sigur ca prima data cand am respirat am facut niste oameni fericiti...pe mama, pe tatal meu, pe nasii precum si pe rudele mele care sunt si acum alaturi de mine.

1) i) Primul prieten a fost probabil si actuala mea cea mai buna prietena(Byby)...ne cunosteam inca de la o luna(da...e mai mare decat mine cu o luna si 4 zile)

1) ii) Primul moment in care am simtit ca sunt singur pe lume a fost gradinita...mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu rautatea lumii acesteia si sa accept ca ai mei nu vor mai fi 24/24 langa mine...abia in ultimul an de gradinita a inceput sa imi placa...

1) iii) Prima mea "scula" de plimbat a fost o tricicleta...il tin minte si acum pe tatal meu ce se mai chinuia sa ma urce pe ea...dupa care...mai greu cu datul jos;))...se intampla pe la 4 ani...ce grija mai aveam de ea...

1) iiii) Prima mea jucarie a fost din cate stiu un iepuras de plus...ii spuneam Dedeia...nu puteam sa dorm fara el noaptea si si acum sta langa mine in camera, alaturi de cateva jucarii preferate, intr-un fotoliu, langa patul meu(imi place sa imi amintesc de copilarie si tin mult de tot la lucrurile mele)

1) iiiii) Prima zi la scoala a fost un gen de "in sfarsit"...asteptam foarte mult scoala...stiam sa citesc de la 4 ani, iar inca din clasa intai am stiut inmultirea, impartirea si aveam la activ cate carti citite(laudaros mai sunt nu ?...nu...e doar ceva ce imi place sa imi amintesc)...s-au mai schimbat lucrurile intre timp...

1) iiiiii) Primul meu calificativ mai nasol a fost un B...ce am mai plans atunci...nu voiam sa i-l arat mamei...si cu toate astea...s-a prins...am avut unul pe fiecare an de ciclu primar...

1) iiiiiii) Primul joc pe TV l-am primit undeva pe la varsta de 7 ani...ce vremuri...se temeau ai mei ca voi deveni dependent...la fel si cu primul calculator...se intampla prin clasa a VI-a...

1) iiiiiiii) Prima mea "iubire", daca ii pot spune asa, se consuma prin clasa a V-a...eram foarte indragostit si am umblat, daca imi aduc bine aminte, destul de mult dupa fata respectiva...a urmat o alta etapa a vietii mele apoi...m-am luat de rap...motivele cred ca nu sunt foarte greu de inteles...m-a alinat, m-a maturizat si mi-a dat putere sa lupt pentru mine, acest gen de muzica

1) iiiiiiiii) Prima melodie ascultata si care m-a facut ireversibil sa ma iau de rap, a fost Bitza - Vorbeste vinul...se intampla in 2004...

1) iiiiiiiiii) Primul concurs la care am ajuns la o etapa nationala se consuma in clasa a 7a...la prima editie a concursului Chimexpert...de atunci m-a mai ajutat Domnul sa ajung la inca 5 etape nationale:)...Doamne Ajuta in continuare:)

1) iiiiiiiiiii) Prima data cand am pornit masina de pe loc, am crezut ca nu e adevarat...se misca de una singura prin ridicarea ambreiajului, fara sa fi apasat eu pe acceleratie...aveam sa aflu ca asa fac diesel-urile...si intre timp aveam sa ma indragostesc de condusul masinii:)

1) iiiiiiiiiiii) Primul articol pe blog a avut loc pe 31 ianuarie 2009...se pare ca aveam sa ma lupt cu multe lucruri vazute si acumulate de mine de-a lungul vremii...de ce ?...pentru ca simt ca pot face unele lucruri sa fie intelese mai bine, spre regasirea de sine a celor din jur si, chiar a mea...

1) iiiiiiiiiiiii) Prima data cand am fost din nou fericit(in adevaratul sens al cuvantului) a fost si prima data cand cineva a tinut la mine pentru simplul fapt ca am fost eu...era tot ce imi doream si ceea ce cautasem de multa vreme...s-a intamplat acum 6 luni si imi amintesc de fiecare data cu placere de acele momente:)...s-a sfarsit un pic ambiguu...si am cam tanjit dupa cea care a facut aceste lucruri posibile...dar am trecut peste...asta e viata...mergem mai departe:)

Mda...frumos...sunteti liberi sa o preluati:)

Chef de viata(extindere)

Da...cum spuneam astazi, mai devreme putin, am chef de viata destul de ridicat, ceea ce nu poate decat sa ma bucure si sa imi dea speranta ca in cat mai multe zile voi avea zambetul pe buze:)...inca un motiv de bucurie sau chiar 2 cine stie...am terminat in sfarsit si eu(dupa vreo 3 saptamani in care am facut numai si numai ce imi place...printre altele, ca nu poti face numai cele placute de tine, dar aici m-am referit la timpul liber:D) cu cititul blogurilor mele de lectura...poate va intrebati ce e asa mare lucru...pai pentru mine este, pentru ca in cele 2 saptamani si jumatate cat am fost plecat, la sfarsitul lunii iulie si inceputul lunii august, am pierdut se pare o gramada de postari...pe care la nivel de 30 bloguri(parca asa am in lista de lectura) se face destul de greu recuperarea...nu ar fi foarte greu, daca chiar te-ai pune numai si numai pe asa ceva, dar cum eu am facut partial acest lucru(citind, de fapt recuperand cat am putut pe fiecare zi, deoarece fiecare zi avea activitatile ei) se adunau...atat zilele lipsa...cat si postarile de recuperat...intr-un final am reusit, si ma simt mai bine, mai informat...si da...cu mai mult chef de citit...momentan online...

De ce spun asta ?...pentru ca in timp, mi-am cam pierdut pofta de citit prin lecturile bagate pe gat datorate scolii...cand eram mai mic, iubeam sa citesc...devoram cum s-ar spune cam tot ce prindeam si imi placea...odata cu trecerea timpului...se pare ca scoala si-a lasat amprenta asupra mea...incet, incet mi-a mai revenit pofta de citit, mai ales de cand bloggeritul a devenit pentru mine mai mult decat o pasiune...sper ca "cititul normal"(daca ii pot spune asa) sa reintre in activitatile mele zilnice:)

Numai bine si o zi buna in continuare:)

Chef de viata

Am ales sa imortalizez aceasta stare de spirit de azi, pentru ca nu m-a mai vizitat de multa vreme...nu pot sa zic, de fiecare data cand sunt intre prietenii mei, ma simt mult mai mult decat bine, dar in rest, de mult nu m-am mai simtit atat de bine...

Probabil va intrebati ce e cu mine...nimic deosebit...chiar m-am trezit destul de morocanos, ca am adormit si eu prin jur de 2, si mama m-a trezit(fara sa vrea, dar cert e ca a reusit:D) pe la 10...ora nu prea agreata de mine pentru a incepe o zi de vacanta...apoi, brusc mi-a venit un chef extrem de minunat de viata...se intampla mai rar, dar se pare ca datorita faptului ca am decis de o perioada sa fac numai ce imi place si sa nu pierd nici o zi din ce mai ramasese din vacanta, am ajuns sa fiu in sfarsit 99% eu...mai am un procent...acela se va regasi intr-o chestie pe care o mai am de facut:)...

Pana atunci...e bine sa fii din nou cu cheful de viata ridicat...numai bine si o zi frumoasa la toata lumea:)

JayC feat. Nathan Thomas - Multiply (Deepside Deejays Mix)

2 zile in natura(partea a doua)

Cum ne-am strans si noi in sfarsit toata gasca de old friends abia prin august(dar mai bine mai tarziu decat niciodata) am zis sa celebram acest lucru cum nu se poate mai bine...cu o iesire cu cortul...asa ca am sacrificat fiecare din noi, o noapte de somn si diferite lucruri(unul 2 zile de serviciu, altul o zi de treaba pe la casa personala, altul o zi de leneveala, subsemnatul niste ore de scoala de soferi si asa mai departe) si totul a fost din nou, minunat:).

Intre pusul corturilor(au fost 2...si nevoia te invata sa le "construiesti"...inca de anul trecut...acum am mai acumulat putina experienta) si organizarea in "culesul" lemnelor de foc, prepararea gratarului, precum si fotbalul cu slide-uri, ne-am distrat foarte bine:)...este o minunatie cerul noaptea, precum si natura in aceasta perioada a unei zile...

Ma bucur ca am celebrat din nou, intre prieteni, o veche reintalnire dupa care am tanjit fiecare dintre noi o anumita perioada(eu unul...de 2 luni:) )...semnat...Adi, Bony, Ctc, Fof, Jimmy si Rappa_ru'...numai bine si sa nu uitam de aceste momente pretioase !...la multe inainte:)






























Traiasca Orange-ul !

Ieri aveam toate premisele promitatoare pentru a ma pronunta ca voi avea o zi mult mai mult decat minunata din o gramada de puncte de vedere...prima si cea mai importanta...o zi de 27...ce poate fi mai frumos pentru mine decat o astfel de zi ?...apoi se anunta derularea unui proiect la care muncisem de o perioada si in care adaugasem ca de obicei o particica din mine si mult suflet...precum si intalnirea cu prietenii la diferite activitati cotidiene de petrecere a timpului(din nou...ce poate fi bine de atat ?) dupa 2 zile petrecute in natura(vom vorbi despre acest lucru in postul imediat urmator)...si totusi...chiar daca totul parea mult mai mult decat promitator...am pierdut o jumatate din minunatia acestei zile...pentru ca nu am reusit sa realizez acel lucru important pentru care aveam nevoie de internet...si cum netul meu e de la Orange...s-au nimerit baietii sa faca probabil niste configurari sau cine stie, fix in ziua asta...pe parcursul intregii zile...baban:)...mai ales ca nu s-a mai intamplat...

In fine...mi-am facut niste nervisori, ajunsesem sa cred ca e de la mine si imi venea in minte articolul lui Fairy despre netul ei:D...destul de nashpa...pana cand, seara un prieten mi-a spus ca nici el nu are semnal la net pe Orange...atunci m-am linistit si m-am bucurat de ceea ce facusem in ziua respectiva si de ceea ce avea sa urmeze...intr-un final, pe la 23:15...si-a revenit...TRAIASCA ORANGE !

miercuri, 26 august 2009

Multumesc ca ma apreciati !

Am fost foarte bucuros sa vad azi, ca sunt din nou apreciat pentru sufletul si dedicatia pe care o acord acestui spatiu de regasire al meu...tin sa multumesc in mod special Cristinei M. si Sashei pentru premiile la fel de speciale acordate si sa stiti ca apreciez foarte mult acest lcuru:)

Iata regulile:


1. trimite-mi-l înapoi dacă mă numeri printre prietenii tăi;


2. nicio trimitere - înseamnă că mai ai încă de lucru la relaţia ta cu ceilalţi;


3. 2 trimiteri... eşti amabil/ă, dar ai nevoie să te exteriorizezi;


4. 4 trimiteri... ţi-ai ales bine prietenele;


5. 6 trimiteri... eşti dintre cei mai populari, şi acesta este probabil motivul pentru care eşti în lista mea!

Cum era normal, primele 2 premii - zambet de pe Find yourself again merg catre Cristina M. si Sasha...iar pe langa ele, mai regasim pe :

marți, 25 august 2009

21

Am ales sa numesc acest post "21" pentru ca este unul din numerele care imi plac foarte mult( nu pot sa nu amintesc aici un nr. 21 pentru care eu am un mare respect si pe care il voi tine minte poate toata viata...Daniel Niculae...toata stima pentru omul acesta si pentru ce a facut pentru Rapid Bucuresti...succes in continuare in tot ceea ce vei face) ...si acum sa vedem motivul pentru care am realizat articolul...vor urma 21 sfaturi pe care ar fi foarte bine daca am putea sa le urmam...este o recomandare...ii multumesc lui Emanuel pentru idee:)...dupa ce le veti citi sa nu uitati sa imi spuneti cate ati reusit sa respectati pana acum si cate credeti ca ati mai putea respecta, dupa parerea voastra;)

1. Da oamenilor mai mult decat se asteapta si fa-o cu bucurie.

2. Casatoreste-te cu un barbat/femeie cu care iti place sa stai de vorba. Pe masura ce vei imbatrani, indemanarea de a face conversatie va fi foarte importanta.

3. Nu crede tot ce auzi, cheltuie tot ce ai si dormi cand vrei.

4. Cand spui "Te iubesc"...asa sa fie.

5. Cand spui "Imi pare rau"...priveste omul in ochi.

6. Logodeste-te cu cel putin 6 luni inainte de a te marita/insura.

7. Crede in dragoste la prima vedere.

8. Nu rade de visurile cuiva. Oamenii care nu au visuri, nu au prea multe.

9. Iubeste mult si pasional. Poti fi ranit, dar este singurul mod de a trai din plin.

10. In dispute lupta cinstit. Nu pronunta nume.

11. Nu judeca oamenii dupa relatiile pe care le au.

12. Vorbeste rar, dar gandeste repede.

13. Cand cineva iti pune o intrebare la care nu cunosti raspunsul, zambeste si intreaba : "De ce vrei sa stii ?"

14. Tine minte ca marea iubire si marile realizari implica mari riscuri.

15. Spune "Noroc" cand auzi pe cineva stranutand.

16. Cand pierzi, nu pierde si lectia.

17. Tine minte cei 3 "R" : Respecta-te...Respecta pe altii...Responsabilitate pentru toate actiunile tale.

18. Nu lasa ca o mica disputa sa strice o mare prietenie.

19. Cand iti dai seama ca ai facut o greseala, incearca imediat sa o corectezi.

20. Zambeste cand ridici telefonul. Apelantul va simti asta in vocea ta.

21. Stai o vreme singur.

Pe mine sincer, m-au fascinat aceste sfaturi...mi se par numai bune de pus in practica...asa ca...sa ne luam de treaba:)

Linistea cosmica

In seara asta am facut ceva ce de mult nu mai facusem...eram pe afara(n-as mai putea spune ca de obicei, pentru ca nu am mai iesit foarte mult seara in ultima perioada) si plictisit fiind, ma gandeam sa ma indrept spre casa dupa ce am stat de vorba la o punga de seminte cu un grup de cunoscuti...eram chiar in proces...cand un prieten bun ma cheama pe la el sa mai stam de vorba...cum era o distanta de cam 150 m, am acceptat...nu aveam sa regret...pentru ca ceea ce avea sa urmeze, a fost foarte pacifist si linistitor...

Prietenul meu impreuna cu inca unul si cu mine stateam initial de vorba, dupa care ne-a venit ideea sa ne intindem pe niste scaune afara si sa stingem becul ce ne reflecta imaginile in noaptea aproape fara de miscare...deodata parca s-a facut liniste(desi sunetul piesei "When I'm gone" - Eminem, rasuna din telefon)...si acest lucru pentru ca toti eram cu capul pe spate uitandu-ne spre cer...m-a incercat acel sentiment de cand eram copil si ma uitam seara pe geam, sau de atunci cand il asteptam pe Mos Craciun, pregatit ziceam eu, sa il prind si sa il las fara sacul cu cadouri...dar adormeam de fiecare data...s-a intamplat ca minunatia stelara sa ne lase pe toti fara cuvinte si sa ne dam seama sincron cate lucruri pierdem asa din neatentie sau din ignorare...nu mai privisem cerul seara cam de multa vreme nici unul dintre noi...si uite ca pacea stelara ne-a lasat si pe noi cu ochii larg deschisi si gandindu-ne la cate si mai cate...

Unele lucruri raman neschimbate chiar daca trecerea timpului pare sa le fi modificat...eu cred ca e doar judecata noastra care face lumea sa para altfel...ni se pare ca am devenit altii, cand de fapt e greu sa ne dam seama cine suntem, ce am fost si poate si mai greu...ceea ce vom deveni...NU UITATI CINE SUNTETI !!!...ne mai citim pe aici;)

luni, 24 august 2009

Right here...right now

Voi prelua un chestionar care mi s-a parut mult mai mult decat interesant de pe blogul Cristinei M. caruia ii multumesc cu aceasta ocazie pentru idee...si acum sa vedem ce iese...push me luck;))

  • Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti al 4-lea rand : (that's funny:)))..."Codul rutier national" : "...amenajari sau alte obstacole care sunt de natura sa limiteze vizibilitatea ori eficacitatea acestora, sa..."
  • Fara sa verificati, cat e ora?...16:41
  • Verificati : 16:46
  • Cum sunteti imbracat?...in pantaloni 3/4 si intr-un tricou cu Rapid
  • Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati ?...pe blogul Cristinei M.
  • Ce zgomot auziti in afara de cel al calculatorului ?...pe cel al muzicii(mai exact "Phil Collins - Another day in paradise")
  • Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia aceea ?...ieri, la strand Baia Baciului din Slanic - Prahova pentru relaxare, cu un prieten bun
  • Ce-ati visat ieri noapte ?...ca de obicei, niste abstractitati
  • Cand ati ras ultima data ?...ieri, cu 2 prieteni, cand incercam sa punem la cale un plan nebunesc
  • Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti ?...pai, o culoare frumoasa cu un gen de picatele - ornament
  • Daca ati deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara ?...pai sa vedem, un Hyundai I 30
  • Care este ultimul film vazut ?..."The devil wears Prada"
  • Ati vazut ceva neobisnuit astazi ?...Nope
  • Ce parere aveti de acest chestionar ?...foarte tare
  • Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi fetita ?...cred ca Andreea
  • Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi baiat ?...Robert
  • V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate ?...aproximativ, momentan eu zic ca am alte chestii mai importante la care sa ma gandesc...va veni o vreme pentru toate...
  • Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand veti intra pe portile Raiului ?...in primul rand mi-as dori sa ajung acolo, iar apoi Cel de Sus sa imi spuna : "aici vei fi foarte fericit, fiule"
  • Daca ati putea schimba ceva in lume (in afara de politica), ce ati schimba ?...modul, uneori tampit si batut in cuie, in care gandesc oamenii
  • Va place sa dansati ?...in principiu da, si daca am si cu cine, e si mai bine
  • Ce ati vazut la televizor ultima data ?...ceva legat de sport...nu ma prea uit la TV
  • Care sunt persoanele care ar trebui sa preia acest chestionar ?...cum am spus-o si la alte astfel de articole...sunteti liberi sa il preluati, daca va face placere:)
Foarte tare...enjoy:)

In lumea viselor

De ceva vreme raman mereu masca atunci cand ma gandesc(dimineata fiind) la abstractitatile de vise pe care le am noapte de noapte...luand-o drept, cred ca nu am mai avut un vis frumos care sa reprezinte realitatea si din care sa ma trezesc si eu fericit si bine dispus de cam 3 luni...probabil si pentru ca nu am mai atins starea aceasta de care va povesteam...in schimb, nu cred ca trece noapte(sau daca trece, este pentru ca sunt foarte obosit) in care sa nu visez toate porcariile posibile si imposibile, de raman perplex atunci cand mi le amintesc...e un fenomen bizar, de asta si am vrut sa il tratez impreuna cu voi pe aici...

Pot sa spun ca nu au nici o legatura fenomenele intalnite in vis, unul cu altul...si deseori se intampla sa trec de la o chestie la alta chestie, fara sa imi dau seama, fara sa stiu uneori ce reprezinta sau cine si ce era in vis...de dormit nu am mai reusit sa dorm linistit de cam aceeasi perioada, iar atunci cand ma trezesc si imi dau seama ca visez iar prostii, mi le alung din minte pentru o secunda...ele continua din momentul in care am pus din nou capul pe perna...cred ca am visat tot felul de tampenii, pronind de la chestii legate de blog, de masini, de jocuri, de melodii, de persoane din trecut sau chestii actuale, am visat pana si ca eram urmarit de politisti pentru o crima si multe altele...ce e interesant e ca in vise, rareori sunt cu cineva cunoscut, sau daca sunt, nu poate fi langa mine...sunt singur in lumea viselor abstracte, fara iesire, constat de o vreme incoace...cert e ca si atunci cand visez ceva frumos...ma trzesc si imi dau seama ca era doar o speranta, un lucru pe care nu il am sau nu il mai am si pe care mi-l doresc foarte mult...

Ar fi un lucru bun daca macar in vis am putea sa fim si noi fericiti...cateva ore de impliniri si bucurii...frumos nu ?...nu chiar...voi ce parere aveti de vise ?...in afara ca sunt activitatea subconstientului...ati patit ca si mine ?

O duminica relaxanta

Dupa cum o sugereaza si titlul, ieri m-am bucurat de o zi minunata de sfarsit de vara(sper sa mai prind cateva zile de acest gen ca sa fiu incarcat cu momente frumoase de care va povesteam eu in articolul precedent). Totul a inceput de dimineata, cand eu dormeam cum nu se poate mai bine(adormisem undeva in jurul orei 4...ma traznise si pe mine in sfarsit cheful sa mai joc ceva pe calculator, asa ca m-am bagat la un "Civilization 4"...na...strateg:D) si prietenul meu, Adi, a crezut de cuviinta ca ar merge sa ma trezeasca asa, prin jurul orei 9...m-am trezit asa ca din tun, cu mama pe langa mine..."Te cheama Adrian...vrea sa mergeti la Slanic..."...la care reactia mea a fost bineinteles..."Si eu vreau sa dorm...deci..."

In fine, m-am trezit, si cum il mai refuzasem de vreo cateva ori pe motive bine intemeiate, am zis..."hai frate ca vin..."...m-am dezmeticit eu putin, mi-am pregatit cele necesare si am plecat...pentru cei ce nu si-au dat inca seama, prin Slanic am vrut sa mentionez de fapt numele celebrei statiuni Slanic - Prahova(cu muntele de sare, salina sau Mina Unirea, Grota Miresei, etc) renumite pentru tratamentul problemelor respir
atorii cu ajutorul apei sarate(se afla la aprox. 10 km de mine)

Cand am ajuns...peisaj mortal(nu mai mersesem de vreo 2 ani)...se mai modernizasera niste lucruri, modificasera niste constructii, in fine...dar era tot ceea ce ne trebuia pentru a ne relaxa cat mai bine intr-o zi de duminica...ne-am intins patura si am plecat la balaceala...aici, datorita concentratiei mare de sare, pur si simplu plutesti(apa are adancimea de vreo 15 m in unele locuri, dar nu e o problema) chiar daca nu stii sa inoti, e mai uratel cand iei o gura de apa, pentru ca gatul, nasul si ochii vor fi foarte revoltati...dupa niste "lupte" cu "caracatitele" si cu un octogon, mai ieseam sa mai jucam o tabla, sa ne bucuram de soarele zambaret si sa ascultam o muzica buna bucurandu-ne de peisaj...pot sa zic ca a fost tot ce ne trebuia pentru a celebra o zi minunata ca cea de ieri...

Si cum romanii trebuie sa isi lase amprenta oriunde ar merge, era prea criminal sa nu "radem" si noi putin(si am pus ghilimelele pentru ca e cu dublu sens...ras si plans)...in drumul spre parcare, vorbeam cu prietenul meu despre o masina preferata de el
, un Audi A4, 1.9 TDI...culmea a fost ca tocmai ne-am intalnit cu unul, care tocmai pleca...arata bine, o tipa blonda la volan in culmea tineretii si uite asa se apropia de noi...cand ajunge in drept cu noi...sa pic...a dat drumul la manele destul de incetisor...s-auzea cam de la 100-150 m...sa razi de situatie sau sa iti para rau de masina ?:))...

In final...niste poze:)












































sâmbătă, 22 august 2009

Arhiva cu amintiri

Cum spuneam intr-un articol mai vechiut...pastrez in gand pe cei dragi si amintirile frumoase...asta am facut, fac si probabil o voi face cat voi mai fi prin zona...de ce ?...pentru ca sunt acele momente de care mi-e de fiecare data mare placere sa imi amintesc, care dau culoare vietii si care stiu ca vor ramane in sufletul si mintea mea o lunga perioada de timp(sau cine stie daca le voi uita vreodata).

Chiar daca la prima vedere, pare un pic greut, nu e chiar asa...si am invatat sa pastrez tot ce a fost bun din orice situatie, indiferent de modul in care s-a terminat, pentru ca da, dincolo de situatii raman amintirile frumoase, uneori unice(si credeti-ma ca sunt) si oamenii care le-au creat alaturi de mine...pot sa spun ca imi pare rau uneori gandindu-ma cum s-au terminat unele povesti, dar eu zic ca regrete din partea mea sunt foarte putine spre deloc...pentru ca in fiecare situatie eu zic ca am luptat pana la epuizare...

In fine, sa revenim...ceea ce voiam sa subliniez prin acest post este ca nu trebuie mereu sa punem raul in fata...sa fim noi, sa avem incredere in noi si in Cel de Sus, pentru ca totul va fi bine atata timp cat suntem cu identitatea bine stabilita...trebuie de asemenea, sa ne facem plinul cu amintiri frumoase, pentru ca ele ne amintesc de momentele in care soarele ne zambea si eram fericiti alaturi de persoanele speciale...

Nu uitati de unde ati plecat, prin ce ati trecut, unde vreti sa ajungeti precum si cine si ce v-a facut sa fiti fericiti...macar atat...in rest, avem mereu tendinta sa minimizam unele aspecte...aveti grija de voi:)

Michael Jackson - Heal the world

Vine o zi...

Momentan suntem aici...mai mult sau mai putin, mai constienti sau nu...dar nu e nici o problema...nu imi mai fac griji si ganduri in zadar...va veni pentru fiecare ziua in care vom realiza ca am facut mai multe sau mai putine decat ar fi fost cazul...vom realiza cum, cand si pe cine am ranit, langa cine am fost in momente dificile, pe cine am facut tot posibilul sa il iubim sau din contra, pe cine am facut tot posibilul sa il indepartam de langa noi...de ce ?...pentru ca nimic nu ramane in voia sortii...Dumnezeu e sus, ne vede si ne indruma pe calea noastra...doar ca...din motive pe care doar noi le cunoastem, ne abatem de pe ea cateodata, fara sa mai tinem cont de prea multe, si adesea fiind foarte egoisti si cu nici cea mai mica pasare pentru cei din jurul nostru...o fi bine, o fi rau...vom vedea...

Pana atunci, eu zic ca am putea sa constientizam ceea ce am facut(rau sau bine) si sa incercam sa mai reparam pe unde se poate...asta daca bineinteles vrem...pentru ca aici zic eu ca sta semnul de intrebare...daca vrem sau nu...pentru ca e usor sa spui "nu stiu" sau cine mai stie ce, cand de fapt e doar un "nu vreau" si o manifestare puternica a ego-ului si a orgoliului...

Nu sunt eu perfectiunea intruchipata, daca asta va calatorea prin ganduri acum...ba chiar sunt convins ca si eu am multe lucruri de strabatut si luptat cu ele, dar in timp am invatat ca foarte greu se face un bine si pentru asta ma tot zbat, raul se face foarte usor si trebuie sa ne tinem in frau, ca as face aproape orice numai ca sa fie bine, ca as lupta pana la capat pentru ce si cine merita pentru ca in final as avea cea mai mare satisfactie din lume in caz de reusita sau as fi impacat cu mine stiind ca am facut tot posibilul...de asemeni am invatat sa iubesc sincer si pur, sa fiu alaturi la bine si la greu, sa fiu sincer si deschis, sa las orgoliul meu undeva ingropat, dar cu o floare mica in varf si mai intai de toate...sa nu lovesc in altii(mai ales care mi-au fost alaturi cand aveam nevoie) ci sa ma gandesc la ei...pentru ca din nou, raul se face foarte usor...de ce ?...pentru ca eu sunt eu si daca as fi altfel, nu mi-as mai recunoaste aproape 18 ani de viata...cat despre zilele care vor urma, nu mi-e greu sa ma gandesc la ele, pentru ca stiu ca Cineva imi vegheaza mereu pasii, nu ma lasa sa pic si ma ajuta sa iau deciziile bune in momente de cumpana...stiu ca soarele isi va imprastia razele poate mai devreme decat ma astept...si ca nu are de ce sa imi fie frica...pentru ca ma simt din nou eu si stiu ca nu am vreo presiune suplimentara de dus cu mine in cotinuare...

Voi ce ziceti...aveti vreo parere de rau cu privire la vreun eveniment petrecut in care poate nu ati facut tot ce puteati ?

Constientizatul lucrurilor

Acest aspect al vietii noastre cotidiene mi se pare destul de definitoriu pentru noi insine...cat de mult constientizam sau vrem sa constientizam de fapt, ceea ce se intampla in jurul nostru, cu noi insine sau cu cei dragi...aici putem vorbi si despre o lupta interioara, despre cat de multe vrem sa vedem, sa acceptam, sa realizam si mai ales cu noi insine...e destul de greu, dar nimic nu e imposibil atunci cand chiar vrei cu adevarat...greu este pana ajungi sa gandesti obiectiv, zic eu...in fine, aici e de meditat...

Nu ca sunt eu sa ma consider cel mai in masura sa va vorbesc despre diferite subiecte precum acesta(pentru ca si eu am destule capitole la care mai am de lucrat) dar mai am si eu(ca fiecare) momente in care sunt sictirit, nu am chef de nimeni si nimic(nici macar de mine) si imi vin in minte diferite scene din viata mea...fie ele cu sau cu mai putin soare...nu ma doboara, dar sunt de ajuns sa imi coboare dispozitia pentru cateva secunde, minute sau chiar ore...deseori, dupa astfel de momente intervine ratiunea si valorificarea darurilor de la Cel de Sus, cand da, ajung sa constientizez sau sa reconstientizez niste lucruri, sa imi dau seama ce si cum si ce e de facut in continuare(daca nu stiam deja)...problema nu ar fi ca nu stiam sau ca acest lucru nu il mai intalnisem, dar daca ati observat si pe propria persoana, uneori refuzam fara nici un fel de gandire sa acceptam unele lucruri, chiar daca ele sunt corecte si obiective...bine ar fi sa ne dam seama ca gresim cat mai repede, si ceea ce e foarte important, SA FACEM CEVA IN SCOPUL ACESTUI ASPECT...pentru ca daca nu, practic ne refuzam evolutia si urcarea spre un alt nivel, o alta treapta din suisul pe care se pare ca il avem de strabatut...

Uneori(precum mi s-a intamplat azi) trebuie ca impactul sa fie putin mai puternic pentru a-ti aduce aminte de ceea ce spuneai odata...si acest lucru nu e intotdeauna rau...dar nici bine...atata timp cat iti aduci aminte si realizezi ce ai de facut...

Asa ca...e un lucru bun sau mai putin bun, dupa parerea voastra, constientizatul si mersul inspre rezolvarea lucrurilor ?...astept raspunsurile voastre pentru ca stiu ca vor fi sincere si cel mai probabil, bazate pe experienta proprie...ne citim pe aici;)

Aaa...era sa uit...o sa pun aici o piesa care imi placea inca de mult...dar care nu stiam cum se numeste si deci, nu aveam practic cum sa dau de ea...nu pot sa spun ca are 100% legatura cu subiectul, dar m-au fascinat primele versuri precum si sunetul sublim al clapelor...enjoy:)

Him - Join me

joi, 20 august 2009

La granita dintre eu...si eu

Nu credeam ca mai am de spus ceva in seara asta, dar se pare ca o noua idee de post mi-a trecut prin cap...sa nu va imaginati ca le caut sau ceva, pur si simplu ma loveste cate o idee si trebuie sa o imortalizez si sa o dezvolt pentru ca altfel o pierd si e pacat...e ca in viata cu oportunitatile...cine stie daca te mai intalnesti cu ele ?

Pentru inceput pot spune ca voiam sa ma relaxez si sa vizionez un film...se pare ca l-am ales mult prea bine, pentru ca a fost unul plin de invataminte, chiar daca la prima vedere parea o comedie. Se numeste "Click" si in el este vorba de un tip care avea tot ce isi putea dori, o familie iubitoare, o sotie grijulie, o buna gospodina, frumoasa si la fel de iubitoare precum si 2 copii si o cariera care insa nu il multumea...printr-o idee abstracta, intalnind o telecomanda universala(si aici ma refer la faptul ca putea comanda fiecare chestie din acest univers) ajunge sa isi comande sa sara peste etapele vietii, peste partile in detaliu ale vietii de familie doar ca sa obtina ceea ce isi dorea atat de mult...un post de asociat langa un tip care nu facea 2 bani...el constata intr-un final ca nu isi mai poate relua viata, pentru ca telecomanda ajunsese sa ii ajusteze viata automat, si intr-un final pierde tot ce era de fapt important pentru el, familia si cei dragi...sare peste certurile cu sotia sa, peste momentele frumoase, ajunge sa o piarda fara sa stie, ca si pe tatal sau care moare, nu stie nimic din etapele de crestere ale copiilor sai pe care ii vede deja maturi si mai are doar foarte putine lucruri de facut pentru ca este din ce in ce mai batran...intr-un final, totul revine la normal, ca intr-un vis si are ocazia sa isi reia viata...de data asta nu mai greseste si pretuieste fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi.

Ce voiam sa subliniez cu acest post, este faptul ca putem fi uneori atat de orbiti de niste miraje, putem face niste alegeri foarte proaste, sau ne putem lasa condusi de diferite miraje, uitand de fapt ce e important si ceea ce conteaza pentru noi cu adevarat...noi si relatia dintre noi si cei dragi...pe mine unul, filmul m-a impresionat foarte tare, chiar pot sa spun ca fierbea sufletul in mine la sfarsitul sau...si asta nu pentru ca aveam febra, ci pentru ca imi dau seama ca uneori sunt tot eu, cel care eram odata...acel copil fericit si lipsit de griji...doar ca adaptat vietii cotidiene...sunt la granita dintre eul de atunci si eul de acum...si datorita faptului ca sunt mult prea ambitios in general, iar acum inca in plus din multe motive, intr-o zi voi reusi sa imbin cele 2 euri si sa construiesc unul puternic, matur si cu suflet de copil, cat mai vesel si bucuros cu fiecare zi...am pornit la drum...Doamne Ajuta:)

miercuri, 19 august 2009

Definitiile...mele

Inca o foarte interesanta leapsa zic eu, tot preluata de la Raluca...se pare ca trebuie sa ii mai multumesc inca o data si sa dau niste definitii vazute prin ochii mei...ia sa vedem...

  • viata - cel mai pretios lucru pe care Dumnezeu ni l-a dat
  • lumea - totalitatea celor printre care ne aflam, existam si ne petrecem viata...adesea plina de specimene, de ciudatenii, de rautati, dar si de persoane bune, dragi si speciale...trebuie doar sa le cautam
  • copil - stadiul inalt de fericire la care pot ajunge pentru a imi elibera greutatile sufletesti
  • invatatura - un aspect fara de care nu am putea pretui calitatile date de Cel de Sus...este sora mai mica a experientei
  • idee - acea sclipire a mintii fiecaruia, prin care ne putem pune in aplicare ceea ce ne dorim sau ceea ce vrem sa exprimam
  • om - acea persoana care poseda calitati precum ratiune, suflet, bunatate si care stie sa le imbine nu numai pentru el
  • pamant - este planeta pe care vietuim, partea superioara a acestuia, ce ne hraneste, precum si materia din care am fost facuti prin suflare de viata, si in care ne vom intoarce la sfarsitul acesteia
  • progres - invingerea unor temeri si frici
  • libertate - reprezinta momentul in care poti gandi obiectiv
  • eu - doar un simplu trecator prin viata aceasta, care crede in Dumnezeu si in fortele proprii, care pune pasiune in tot ceea ce face, este sincer, sufletist si sentimental si crede ca dincolo de toate, cu munca, ambitie si o particica din el in fiecare proiect poate obtine ceea ce si-a dorit...sa fie fericit si implinit si daca se poate, sa isi si ajute aproapele...
Foarte tare leapsa aceasta...din nou, sunteti liberi sa o preluati...si pentru cei ce ma cunosc...daca am omis sa spun ceva, sau mai aveti vreo completare...va astept...

5 lucruri care imi plac

Nu mai preluasem de o vreme leapsa...asa ca am gasit una care merita atentia mea si merge imortalizata, cum s-ar spune. Este preluata de la Raluca, caruia ii multumesc cu aceasta ocazie:).

Hai sa vedem daca pot sa imi dau seama care 5 lucruri ma fac sa ma simt eu mereu...sa incepem :

  • muzica rap, in special urmatorii artisti : Bitza, Eminem, Cedry2k
  • un peisaj frumos, admirat preferabil de pe varf(in caz de munte sau deal) sau de pe mal(in cazul unei curgeri de ape, cascade sau mari)
  • blogul meu sau locul meu de regasire
  • sa cant la chitara
  • sa am prietenii si pe cei dragi alaturi
Probabil mai sunt si altele...dar momentan cam acesta e un top 5...sunteti liberi sa o preluati:)

marți, 18 august 2009

Intre oboseala si relaxare

De cand am ajuns acasa din tabara&olimpiada, n-as putea spune ca am avut ocazia sa ma plictisesc...ii aud deseori pe cei de prin jurul meu plangandu-se de acest "sindrom"...frate, nope...eu, unul nu...cum am zis si cand m-am intors din tabara de la Suncuius, mai am o jumatate de vacanta(la vremea accea, acum a mai ramas cam o luna) pe care trebuie sa o petrec cat de bine pot...asa ca incerc sa profit de fiecare moment pentru a ma simti bine si a nu simti(din nou, ca mi s-a mai intamplat de multe ori) ca iar a mai trecut o vacanta(ba mai mult, ultima de pana in bac si admitere la facultate...Doamne Ajuta sa fie bine !)...sunt in general pe acasa, intre linistitorul meu blog si lecturatul celor care imi plac, mai nou intre cititul, invatatul si rezolvatul chestionarelor si a cartii pentru Scoala de soferi, dar mai ales intre prieteni...si acesta este lucrul cel mai important.

De aceea, facem tot ce putem(pentru ca s-a intamplat sa trecem prin cam multe chestii toti de un an incoace, si sa simtim ca parca anul trecut pe vremea asta eram lipsiti de probleme si gata mereu de distractie impreuna si de ce nu am face si acum la fel ?) pentru a ne aminti cu placere de a doua jumatate a acestei veri(in prima nu prea am reusit sa ne vedem si sa petrecem timp impreuna).

Ne strangem la fotbal, jocuri, seara pe la o vorba, joc sau doar pentru a ne plimba, relaxa si a ne bucura de linistea serii sau uneori incercam sa maximizam distractia pentru a ne aminti de unele momente peste ani. Pot spune ca de 3 zile incoace nu prea stiu unde se afla somnul meu...sambata seara am mers la clubareala, duminica seara ne-am plimbat cu masina si ne-am bucurat de peisaje, iar aseara am facut o "traditionala" retea, in care am jucat diverse game-uri placute de noi in 4. Se planifica o a doua iesire cu cortul pe vara aceasta, precum si o noua plimbare in cautare de peisaje(si aici ma refer la vreo "drumetie" de vreo cativa kilometri, dar care merita tot efortul)

In principiu...se mai acumuleaza oboseala, dar cum suntem obositi mai mereu, eu prefer sa fim obositi in aceasta modalitate...voi ?

CAR adventurers

Daca v-ati intrebat vreodata ce puteti face intr-o seara de duminica, ce pare la prima vedere plictisitoare si intrata deja in rutina, poate va voi da eu solutia;))...duminica seara a fost o seara foarte linistita si incantatoare, numai buna de tinut minte. Nu ma gandeam ca se va intampla ceva special, dar lucruri neasteptate se intampla la tot pasul. Cum era frumos, ma aflam pe afara, incercand sa savurez seara, la o vorba...la un moment dat primesc un telefon de la 2 buni prieteni ce ma invitau la o plimbare cu masina, constienti fiind si ei de raritatea unei seri ca aceea, imbinata cu faptul ca aveau masina parintilor pe mainile lor. Ce a iesit...a fost superb...initial, ne-am gandit sa ne plimbam putin si sa mergem sa jucam ceva pe la unul dintre noi, dar ideile venite mai apoi au fost foarte bune. Cum suntem toti amatori de peisaje, ne-am gandit ca nu putea nimic fi mai frumos decat o plimbare pe barajul de la Maneciu, intr-o seara minunata, "in fratie", cum s-ar spune si la bordul unui autoturism...zis si facut...pot spune ca senzatia e unica, privelistea vazuta la lumina lampilor strazilor, precum si a becurilor din departare, imbinate cu frumsetea locului, cu vantul ce adia niste amintiri care vor ramane in mintea noastra foarte mult timp si bucuria creata de ocazie, au facut sa para totul sublim...

Nu as putea sa descriu in totalitate cat de vindecatoare de spirit este o astfel de ocazie...apoi dornici de mai multe peisaje, am trecut putin prin Cheia, Slanic, Valenii de Munte si inapoi acasa...de asemenea, s-a vazut ca toate aceste elemente, la care se adauga pasiunea fiecaruia pentru mersul cu masina, si faptul ca eram intre noi a contat foarte mult...ce bine ar fi sa realizam astfel de iesiri mai des:)

In final, mentionez ca am creat acest post pentru a ne aminti toti de aceasta seara frumoasa, si speram ca sa ne amintim peste ani, in aceeasi formula(si aici o
sa mentionez ca am avut un mare absent...dar vor mai fi ocazii...stai linistit, frate) de multe intamplari ce prin prisma faptelor petrecute, sa ramana intiparite in mintea si sufletul nostru:)

CAR adventurers(Ctc, Adi, Rappa_ru')










































































































































duminică, 16 august 2009

Confuzia

Zi dupa zi constat ca suntem un popor confuz, care nu mai stie ce vrea, unde isi doreste sa ajunga, ceea ce intentioneaza sa faca sau sa devina si lista poate continua cat nu am eu somn si cat ma tin neuronii...in fine, chestia in sine e mega idioata...si cand spun chestia asta, nu ca sunt eu sclerozat, dar M-AM SATURAT...MI-A AJUNS...peste tot unde ma uit vad numai masti, infatisari, fitze, figuranti, "vedete" in miniatura, "smecheri" si alte schite din astea de oameni nefinalizati, care nu au personalitate, nu au o cultura proprie, nu au un simt al lor, ci doar traiesc in speranta ca cineva o sa le zica..."wow, cat de tare esti...zici ca esti X"...numai ca X, prietene, poate chiar a muncit sa ajunga acolo, sau poate e chiar un acel cineva care provoaca dezgust si imprastie prostie la puterea n pe metru patrat intr-o densitate foarte mare...si de ce totusi nu ai vrea sa fii tu ?...esti atat de fricos ca te-ar lua lumea la misto ?...sau esti atat de las incat nu recunosti ca ai ajuns intr-un avansat stadiu de prostie cronica ?...nu-i nimic...mai bine mai tarziu decat niciodata...spunea o vorba mare...deci niciodata nu e destul de tarziu, pentru a mai face ceva pentru binele tau...chiar si atunci cand pare imposibil, de fapt imposibilul sta la granita dintre gandire si orgoliul tau prostesc...

Poate va intrebati ce mi-a venit asa brusc...pai, nu stiu...o fi de acum, sau o fi acumularea mai multor simtiri urate de-a lungul timpului...n-o sa pot intelege vreodata care e shmenozeala de se complac unii pe altii pe simplul motiv ca apar intr-un cerc vicios...nu e foarte usor sa fii tu ?...nu...e adevarat, dar prin descoperirea incet, incet a sinelui, o sa te poti simti si tu in sfarsit bine, iar cei ce iti sunt adevarati prieteni si lumea care intelege, te va aprecia. Mergeam ieri cu cativa tovarasi prin balciul anual de la Valenii de Munte...cata depreciere fata de ceea ce era mai demult...nu am putut decat sa ma bucur de intalnirea cu ei, de intalnirea cu cativa prieteni facuti in tabara de la Suncuius, si de niste floricele cu caramel...de asemenea, aseara am mers cu gasca in sfarsit reunita(dupa atata amar de timp) la clubul unde de obicei ne distram noi copios...surpriza...nu a fost deloc cum ma asteptam eu...de ce ?...am ajuns la concluzia...ori ne-am depreciat noi, din punctul de vedere explicat mai sus...ori chiar nu a fost distractiv...nu pot sa zic, de fiecare data cand sunt cu prietenii mei ma simt bine, dar uneori ma simt extraordinar...aseara m-am simtit decat bine...

Mai mult...vad cateodata cum confuzia aceasta creeaza victime si printre cei mai "experimentati" in ale vietii...si bineinteles imi pun intrebarile logice...LA NOI A AJUNS CONFUZIA O BOALA ?...NU NE MAI STIM IDENTITATEA ?...eu unul, ma simt inca eu, chiar daca am fost uneori incercat puternic sa imi reflect personalitatea...voi...ce parere aveti ?

joi, 13 august 2009

Luminile s-au stins

Stau uneori si privesc satuletul meu natal, Homoraciu...si nu prea mai imi place ce vad, nu mai e acel loc unde am crescut si unde stiam din nou ca pot fi copilul atat de cautat de mine uneori...e un sentiment de instrainare parca, o retinere(discreta, dar exista) fata de ceea ce era cand il stiam, privit prin ochii pustiului in devenire de azi.

Daca incep cu strada pe care am crescut, as putea spune ca prea putini din generatiile care urmeaza par a ne lua locul...nu zic, si noi eram putintei, dar parca acopeream zona...daca nu gresesc eram eu, vecina si prietena mea cea mai buna, sora ei, si inca vreo 2 amici...impreuna reuseam sa ne strangem si sa facem zarva aceea care ii faceau pe parinti sa se simta impliniti, ne epuizam energiile impreuna, simteam pur si simplu ca suntem copii, distrandu-ne prin diferite jocuri ale copilariei gen de-a v-ati ascunselea, tara tara vrem ostasi, alergatea pe mai stiu eu ce, sau alte felurite joculete...acum, totul pare pustiu...tot noi, cei din granita adolescentei spre maturitate mai populam zona, ne mai strangem la un fotbal, la o caterinca, etc...pustii din ziua de azi parca au incremenit, sunt prinsi intr-o lume a lor, o lume a modelelor pe care le vad la TV sau pe internet, intr-o lume tehnologizata. Ce stiam noi de internet, telefon mobil sau PC cand eram mici ?...de abia asteptam sa se faca zi si sa ne lase parintii sa iesim pe strada pentru a ne umple timpul cu ceva distractiv...tin minte ce uimit mai eram cand nasul meu mi-a adus primul joc pe televizor in urma cu vreo 11-12 ani, apoi de joculetele pe care le vedeam la mama la servici printre randurile scrise de ea pe un calculator ce acum ar parea neincapator pentru o camera normala...preferam sa citesc, sau sa imi umplu timpul cu ceva folositor, in orice caz rar stateam in casa...

Acum ramai pur si simplu masca atunci cand auzi pustii de 7-8 ani laudandu-se cu noul telefon sau consultandu-se cum mai era cu World of Warcraft-ul de aseara jucat in retea, sau de noul profil de hi5...cei de 13-14 ani deja o dau in tendinte...curentul emo pare cel mai popular(chiar daca nu prea se stie ce reprezinta in esenta), urmat de comportamentul pitziponcesc infantil al fetelor...nu conteaza ca arata penibil, ideea e ca reprezinta un mod de viata sau un lifestyle, cum ar zice cei mai "pa trend". E totul facut sa arate trendy sau mai stiu eu cum. Un alt aspect esential pentru mine mi se pare a fi acela ca nici nu au trecut prin cine stie chestii ale vietii, dar se gandesc deja la cat de "smecheri" vor fi cand vor conduce prima masina si abia asteapta acest lucru, sau "cata rupere" a fost in party-ul de aseara din club...

Sunt eu mai demodat sau lumea in care traiesc chiar nu o mai recunosc ?...pai eu la varsta lor parca ma gandeam la alte lucruri...chiar nu imi dau seama daca tehnologizarea asta are efect benefic asupra lor...mie deja mi-e dor sa fiu copilul care eram odata si mi se pare ca am ajuns mult prea devreme un copil imbatranit inainte de timp...dar ei frate...cum o fi sa iti petreci "copilaria" intr-o astfel de postura ?...dap...mergem inainte...dar e de retinut ca putini pusti mai sunt cu capul pe umeri in ziua de azi...se anunta un viitor sumbru...

miercuri, 12 august 2009

Cat de mult ma cunosc ?

Ar trebui sa fie o intrebare capitala pe care toti ar trebui sa o punem inainte de a face si de a ne implica in niste lucruri...de ce ?...pentru ca numai cunoscandu-te foarte bine poti actiona cu cap, calm si stapanire de sine in anumite situatii critice sau mai putin critice, in crizele impulsurilor pe moment, precum si in aparenta unei asa-zise paranoia...nu am inteles si nu voi intelege vreodata de ce ne avantam(ma includ si pe mine in categoria asta, pentru ca probabil oi fi patit si eu, chiar daca nu mai tin minte...nu conteaza...sa zicem...) cu atat de multa siguranta in niste lucruri la prima vedere usoare, dar care sunt foarte complicate si care implica o cunoastere foarte buna a sinelui, fara sa luam in vedere ca ne stim fricile si indoielile si nu stim daca vom putea trece peste ele vreodata ?...ba mai mult am putea afecta si pe cei din jurul nostru...daca am pornit pe acest drum in vederea rezolvarii acestor probleme, atunci suntem pe calea cea buna, dar daca incercam sa trecem cu vederea niste aspecte esentiale, atunci fiti siguri ca la un moment dat vor reveni la suprafata si vor la fel de actuale, acele chestii ingropate mai demult...nu credeti ?...veti vedea...

De multe ori se intampla ca necunoasterea aceasta sa faca victime si sa aiba efectul unei grenade...sa improste cu noroi pe toata lumea pe o raza de timp...timpul e subiectiv deci...ce te faci insa cand persoanele dragi cad victime necunonstintelor tale ?...nu e o solutie sa fugi de problema, si sa pierzi sprijinul celor dragi aflati in grija ta, gata sa te sustina si faca totul pentru a rezolva-o...nu e o solutie sa incerci sa uiti de problema si te faci ca nu iti mai pasa de nimic, sa incerci sa o rezolvi singur/a...nu e o solutie sa te arunci din nou nepregatit/a intr-o alta cursa mortala...de ce ?...pentru ca la un moment dat iar se va ivi problema, iar vei pierde, si iar totul se va duce de rapa...preferabil ar fi, dincolo de toate sa ne dam seama ca singura solutie e sa infruntam temerea, indoiala, nehotararea, orice chestie din aceasta care creeaza dubiu...daca cei dragi sunt alaturi de noi permanent suntem niste oameni fericiti...nu ii mai alungati...e posibil sa nu va mai intalniti cu ei vreodata...

Mai raman bineinteles, tot ca urmare a unor semne de necunostinta, semnele de intrebare ipotetice puse asa deodata...cred ca e cel mai inutil lucru facut vreodata...daca ajungi sa iti pui intrebari ipotetice si sa meditezi mult prea mult pe tema asta deja esti un om pierdut...incet, incet ele devin probleme(ale tale in general), te simti aiurea, nu mai stii ce sa mai crezi, si deodata totul degenereaza intr-o mica stare de paranoia...deodata te trezesti ca nu mai stii ce mai vrei si totul devine haos...mai apoi, se petrec lucrurile povestite de mine mai sus...

Si acum...chiar vreti ca unii sa cada nevinovati ?...totul pleaca din interior, asa ca mai bine cunoasteti-va pe voi inainte de a incerca sa ii cunoasteti pe altii;)...astept sugestii si completari...tot ce am scris aici e vazut si constatat de mine...partea mai putin frumoasa...am inceput sa vad ca fenomenul e in raspandire si e pacat...de voi si de cei dragi din jurul vostru...Domnul sa ne indrume Calea:)

Bitza - Nu am sa mai inchid ochii

Un cerc vicios

"Bine am revenit pe pamant"...asa ne spunem de fiecare data cand aterizam fortat pe drumul pe care mergem...nu ar fi o prea mare problema atata timp cat ne cunoastem si stim ca la un moment dat, datorita fortei noastre, a credintei si a tariei de caracter ne vom putea mentine drumul pe care mergem...dar oricum...e dureros si nimic si nimeni nu te poate scoate din starea specifica, decat tu. Poti redeveni tu in proportie de 100% doar prin fortele proprii, prietenii nu te pot decat sustine si sfatui, si in principiu pot sa te faca sa te simti mai bine atunci cand stati impreuna...cand esti singur insa ramai din nou doar tu...si eul interior.

Se poate spune ca am mai urcat o panta a drumului anevoios pe care mergem fiecare dintre noi...am ajuns sa stabilizez banda, sa privesc semnele vietii ca pe niste semne de circulatie, iar benzile...sunt doar alegerile pe care le facem...pot fi cu denivelari, coborari sau urcusuri bruste, alunecoase sau inguste, pline de gropi sau line...depinde de cum ni le facem...momentan...am cautat de ceva vreme drumul fara gropi...si l-am gasit...speram ca drumul si mai lin este aproape de mine...il simt...voi ajunge cu ajutorul Lui Dumnezeu in scurt timp la el...

Am observat ca un scenariu se poate repeta mai repede decat iti poti imagina si sa nu te mire faptul cand constati ca cel mai imposibil si mai unic dintre scenarii il revezi tu, prin ochii tai, trecandu-ti prin fata...alti actori, alta distributie, aceeasi situatie, in principiu acelasi sfarsit tragic-comic...si acum vine mareata intrebare...unde e inceputul sau sfarsitul cercului de care ne prindem si de care suntem aruncati fara sa ne dam seama intr-un moment in care picam pur si simplu aiurea, fara vreo vina, fara vreun moment in care chiar sa zicem ca am fi gresit ?...raspunsul eu zic ca nu il posedam...sta de obicei nu in noi, pentru ca daca ar depinde de noi, noi am face tot posibilul sa remediem problema...indiferent ca ne-ar lua o zi sau 50, indiferent ca ne-am tari pe branci, am sti ca la un moment dat, vom rezolva problema si ca efortul a meritat...dar se pare ca de fiecare data cand suntem prinsi in cercul vicios...pur si simplu "e doar un pas pe care nu-l faci tu...este mereu de altcineva ales momentul" cum zicea Bitza.

Scenarii in care cortina nu vrea sa fie pusa...cercuri vicioase...cine este destul de intelept sa le puna un sens si niste semne de circulatie ?...raspunsul sta la fiecare dintre voi...

Cedry2k feat. Bitza - In lupta cu conditia

luni, 10 august 2009

Un zambet si un premiu

Am fost surprins intr-un mod foarte placut sa gasesc pe blog un mesaj prin care eram anuntat ca trebuie sa imi "ridic" un premiu. Curios de acesta, am intrat pe blogul lui Anne, unde m-am regasit pe o lista alaturi de inca 9 bloggeri pentru un premiu aparte:). Ii multumesc pe aceasta cale lui Anne si ii urez sa ma incante si sa ne incante in continuare cu postarile si cu modul ei de a fi:). Si acum sa "decernam" cele 10 premii de pe Find yourself again :

Regulile premiului :

1. Afisarea premiului

2. Afisarea linkului celui care a acordat acest premiu

3. Oferirea lui la 10 bloggeri.

sâmbătă, 8 august 2009

Subiectiv + obiectiv = ...?

Pot spune ca mi-era dor dor sa scriu un post al carui subiect sa fie numai bun de meditat si filozofat...nu as putea spune ca mi-am zbatut mintea sa il creez, ci ideea a venit la mine din viata reala, punand cap la cap mai multe idei, pareri, fapte si bineinteles...vorbe. Toate imbinate dau puzzle-ul vietii unei persoane...e greu sa gasesti toate piesele, si mai greu de realizat si poate cel mai greu...de mentinut, de asta e extraordinar de greu sa il lasi in grija altcuiva...ce te faci cand constati ca s-a rupt o particica dintr-o piesa, o repari sau iti vezi de drum ?...cum ai tu grija de puzzle in aceasta situatie, fiind cel caruia i s-a lasat in grija ?...multe intrebari...putine raspunsuri...si poate...la fel de lamuritoare pe cat se vor a fi...acum...aici...in general nu...tarziu, intr-o secunda a neasteptarii iti vor veni toate...si atunci vei constata de fapt ca...nu e raul asa de rau pe cat credeai, ba chiar...dar vom vedea, vom astepta si vom trai...oare va veni ?...numai Domnul stie...

Dincolo de asta ramane subiectivismul propriu...si obiectivismul pe care incerci sa il constati despre cei din jur...si despre tine...mai ales despre tine...oare cat de obiectiv poti fi cand esti subiectiv ?...si cat de subiectiv cand gandesti obiectiv ?...oare nu se rezuma totul la cine esti si ceea ce faci pentru a atinge fericirea ?...normal ca se vindeca orice fel de zgaraietura a piesei de puzzle atunci cand esti deasupra norilor, si la randul ei, se frange in praf fin una din ele atunci cand s-a mai prabusit un vis...dar in asta consta linia de constructie a lui...drept pe margini si ondulat in interior, cu suisurile si coborasurile sale, cu formele deosebite ale personalitatii si cu integritatea si maturitatea formei finale...sa pretuim Arhitectul...

Si da...ajungi dupa o vreme sa fii atat de subiectiv ca gandesti obiectiv si invers...alaturate duc oare la...nu stiu...ramane de vazut...pana atunci nu neglija sfaturile unui prieten care iti sare in ajutor cand nu te astepti si da...bine am revenit de pe banda de urgenta pe banda centrala a autostrazii vietii...numai noi ne conducem alaturi de lumina revelatoare a Domnului catre ceea ce se numeste...stiti voi mai bine;)
Scorpions - Wind of change

joi, 6 august 2009

Ce inseamna sa fii Andrei ?

Un alt lucru pentru care sunt bucuros este ca desi eu blamam cu vehementa faptul ca nu ne-am oprit si noi intr-un frumos si intins parc in scurta noastra calatorie de o ora si jumatate prin Oradea, am constatat ca Domnul ne-a indreptat spre un magazin de suveniruri. Poate va intrebati ce era asa special la acel magazin...in aparenta mai nimic...arata foarte sugestiv, era amplasat intr-o "piata veche" cum s-ar spune a Oradei si era bineinteles plin de obiecte care mai de care survenite sa iti aduca aminte ca ai trecut pe acolo.

Cum nu aveam ce face, am aruncat si eu o privire...mare mi-a fost mirarea sa imi gasesc un breloc cu numele meu pe el, care pur si simplu parca imi era destinat si ar fi fost creat special pentru cel care va umple aceste randuri virtuale. Pe fata sa erau un rege, un cal si un turn, alaturi de o tabla de sah(imi place mult sahul), iar pe spate scria: "Nume de origine greceasca, insemnand "razboinic". Ii place sa studieze si sa dobandeasca noi cunostinte. E o persoana pe care te poti baza intotdeauna si neconditionat "...am ramas crucit...asa ceva deja depasea orice fel de asteptari din partea mea...eram eu, in descrierea unui breloc...ceea ce m-a facut din nou sa ma gandesc ca Domnul ne vegheaza pasii permanent, doar ca trebuie sa avem putina credinta.

Imediat mi-a venit in minte un nume special...am cautat si acel breloc...pe fata era o imagine specifica ei, iar descrierea de pe spate era tot ceea ce stiam eu despre ea...minunat nu ?...au mai incercat si cativa dintre prietenii mei sa se regaseasca in acele descrieri, dar se pare ca nu se potriveau foarte mult...

Uite cum niste semne te pun mereu pe ganduri...Domnul fie cu noi !

Fara halfe

Nu imi plac jumatatile de masura...pot spune chiar ca le detest. De ce ?...pentru ca nu aduc nimic bun, nimic concret, doar o chestie intermediara. Nu exista asa ceva, totul este intr-un fel sau altul, toate au o rezolvare, o cauza, o vina, o solutie(care poate fi vazuta sau nu, vruta sau nu, gasita acum sau mai tarziu), pentru toate exista un raspuns(din nou vrut sau nu, adevarat sau nu, sincer sau nu, etc). Si acum vine mareata intrebare : "De ce nu se poate sa umblam in lumea asta fara halfe ?...nu am gasit un raspuns. Eu sunt omul caruia ii place sa rezolve, sa stie cum e situatia de fiecare data, fie ea frumoasa sau mai putin. Nu imi plac situatiile care raman in aer, raspunsurile de acest gen, situatiile de acest gen si in general orice chestie care pluteste undeva la mijloc...din punctul meu de vedere sunt doar lasitati, frica de adevar(si e dureros pentru ca adevarul este luminator, revelator, si intr-un cuvant Calea) sau de a ne asuma niste responsabilitati.

Daca stau bine sa ma gandesc, in lumea reala exista 2 tipuri de oameni, femei si barbati, oameni buni si oameni rai, oameni curajosi si oameni lasi, puternici si fricosi, optimisti si pesimisti si lista poate continua. Ati vazut voi vreo categorie intermediara intre aceste genuri ?...nu prea cred. Exista adevarul si minciuna, monocromatismul si coloraratura, ca sa zic asa, soarele si luna, ziua si noaptea, da sau nu si cate si mai cate...de ce tinem unii dintre noi sa intervenim intre chestii ?...e inutil, uneori chiar enervant si fara nici un fel de noima. Ce raspuns este acela "nu stiu"...pai ori da, ori nu ?...nu stiu...in realitate nu se vor a fi zise sau aflate niste lucruri, pentru ca s-ar schimba poate(sau nu) unele pareri, mentalitati sau idei. Eu cel putin asta cred...cat despre mine...sunt satul de jumatatile astea de masura pana in gat. Prefer ca intotdeauna sinceritatea si adevarul...poate sa doara sa nu...oricum totul iese la iveala mai devreme sau mai tarziu...

Asta e unul dintre principiile care ma ghideaza in viata...poate de asta sunt si atat de sufletist si dau totul in proiectele mele care merita tot efortul...de ce ?...macar stiu ca nu am avut de pierdut nimic si ca nu mai puteam sa fac nimic in plus in cazul unui esec, iar in caz de succes, va spun eu, nu exista satisfactie mai mare.

Lasati halfele si eu va garantez ca va va fi mult mai bine. Ne mai citim;)

In final o melodie reprezentativa : Bitza - Lasa-i sa astepte

Nu ma schimb

E trist sa vezi ca uneori, din cauza unor probleme care te rod destul de tare, ajungi sa nu mai poti fi tu, cel care erai inainte. Probabil fiecare dintre noi am trecut prin momente cu mai putin soare, care ne-au afectat cu sau fara stiinta noastra, modul de a fi, de a gandi si de a concepe lucrurile. Asta e logic, ajungi la un moment dat, sa nu mai stii pentru cateva clipe cine esti si ce mai vrei de la viata, dar nu trebuie sa uitam niciodata de Cel de Sus care ne sustine mereu si are grija de noi, care ne verifica puterea de caracter, credinta si ne intareste cu aceste situatii, pentru a fi pregatit in continuare de alte incercari si trepte ale drumului pe care mergem si de cei care sunt aproape de noi mereu si care ne vor binele.

Eu sper si vreau sa cred(cei care ma cunosc pot sa confirme sau infirme) ca nu m-am schimbat...adica ok, e bine sa te mai schimbi, dar in bine, in rau niciodata nu trebuie. Din acest motiv, ar fi bine sa va ganditi de 10 ori inainte de a face un lucru, de a lua o decizie, de a alege un drum...s-ar putea sa regretati mai tarziu si sa nu va mai puteti intoarce. Regretele se aduna si constati la un moment dat ca poate era mai bine sa fi facut sau nu ceva la momentul oportun.

Desi am scris aceste posturi cu ceva timp in urma, eu zic ca pentru mine raman la fel de reprezentative : Lantul slabiciunilor, Daca eram..., Daca eram...(partea a doua) .

Si acum intrebarea cheie : am ramas si ati ramas la fel ?...ce credeti ?...astept raspunsurile voastre...

Lumea mea

Ma gandesc uneori in ce lume traiesc...plina de oameni din categoriile enumerate intr-un post anterior de mine, de minciuni, de inselaciuni, de oameni falsi, etc. Toata lumea vorbeste urat, face fapte rele, nu pare sa ii doara de nimeni si nimic si totul parca e un haos...ma intristeaza aceste lucruri si ma fac sa ma simt strain, eu, cel care incerc pe cat se poate, sa fac ceva pentru mine si aproapele meu. Pentru acest motiv, am ales sa scriu acest post...poate ne mai amintim si noi in acest mod, carei lumi de fapt apartinem, de unde am plecat, cine suntem, prin ce am trecut pentru a ajunge aici, unde tintim si ce oameni avem langa noi.

Pentru cei ce ma cunoasteti, stiti ca sunt un sufletist si un sentimental(multi mi-au spus ca nu e bine asa, dar asta sunt si nu ma pot schimba pentru ca nu m-as mai recunoaste), imi pasa foarte mult de cei apropiati si dragi mie care merita(uneori am observat ca ma las pe mine la o parte si as face totul pentru ei...iar un aspect ciudat), iubesc muzica rap, chitara, acest spatiu al regasirii mele si nu numai, in care am pus mult suflet(ca de fapt in toate proiectele mele...pacat ca nu am avut toate rezultatele pe masura eforturilor, dar asta e). De asemenea, vreau sa cred ca de la un timp imi selectez foarte bine si atent grupul de persoane apropiate, pentru ca stiu ca atunci cand voi avea nevoie de ceva, ma pot baza pe ei...sunt acei oameni care iti sunt alaturi si la bine si la greu, care stiu sa faca lucrurile amuzante, dar in acelasi timp cand e vorba de seriozitate, se intelege de la sine ca este si nu se lasa iar cu caterinci. Nu pot sa suport unele lucruri precum minciuna, ipocrizia, nesinceritatea, comportamentul de dragul artei care loveste in tine sau altii, oamenii lacomi si lasi, halfele si probabil multe altele care nu imi vin in minte acum.

Se intampla uneori sa nu te simti bine acolo unde esti din diferite motive, cum am patit eu in tabara...nu as putea spune ca nu m-am simtit bine deloc, pentru ca as minti. Sa spunem ca adunate, am fost ok cam in 3 zile din 8(destul de putin, dar asta e) . Desi poate era mai bine sa plec sau sa nu vin deloc, o caracteristica de mai sus mi-a iesit in fata din nou...m-am gandit mai mult la altii decat la mine. Vreau sa cred ca nu e rau ceea ce fac eu, gandindu-ma destul de mult la cei care merita...treaba devine uratica atunci cand te astepti si tu la randul tau, ca altii sa fie aproape de tine si nu sunt...e cu dus-intors din cate se pare, dar eu asta sunt.

Am ales sa descriu lumea mea, pentru ca e unul din lucrurile care ma fac sa ma simt bine...desi nu pot sa spun ca ea este prezenta peste tot, trebuie sa ne bucuram de ea la maxim atunci cand o avem...e ca acea vorba sau proverb(nu stiu sigur ce este) : "Iti dai seama cat de mult pretuiai un lucru atunci cand nu il mai ai". Asa ca...fiti voi si nu incercati sa pareti altcineva, pentru ca poate pe unii ii pacaliti, dar cu voi cum ramane ?