luni, 29 iunie 2009

Am invatat sau nu ?

Citeam cu interes blogul lui Fairy(http://stare-de-spirit.blogspot.com/) si am dat de o poezie care a avut efectul(ca de altfel putine chestii pentru mine) de a ma face sa meditez si sa realizez(daca mai era nevoie) anumite lucruri. Nu neaparat ca mai era nevoie sa imi dau seama de ele, dar se pare ca uneori, gandindu-ne la anumite lucruri nu mai avem in vedere anumite aspecte.

O sa las acum versurile sa vorbeasca...va pot spune ca m-au impresionat, mi-au dat de gandit, m-am regasit in ele si sunt convins ca si voi, daca veti alege sa o cititi, nu veti regreta acest lucru.

"AM INVATAT", de Octavian Paler
"Avem timp.

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii
si sa ne absolvim pe noi insine.
Avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii,
reclamele sau un accident oarecare.
Avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii
si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci
si ti-e de folos farmecul cca 15 minute;
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia,
Orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde;
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie,
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc,
Dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat,
am DREPTUL sa fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta.
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten,
Oricum te va rani din cand in cand.
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns
sa fi iertat de altii.
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta,
nu inseamna ca nu se iubesc.
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc,
Si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte,
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi
ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul,
Ca si vorbitul,
Poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil,
a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."
Absolut fermecator...voi ce parere aveti...ati invatat, invatati sau mai aveti de invatat ?...eu inca nu stiu unde ma situez...

Cupa merge la Rio

Mult asteptata finala a Cupei Confederatiilor dintre SUA si Brazilia s-a disputat aseara. Istoria prevedea un meci destul de usor pentru brazilieni(a fost 3-0 in grupe), insa nu avea deloc sa fie asa. Americanii au plecat ca din tun conducand in minutul 27' deja cu 2-0(goluri Dempsey, 10' si Donovan,27'). Dupa pauza, insa lucrurile aveau sa se schimbe radical, iar intoarcerea braziliana avea sa prefateze o finala cu mult spectacol. Luis Fabiano a reusit aproape de unul singur sa aduca Brazilia la egal cu SUA prin golurile din minutele 46' si 74'(devenind golgeter) pentru ca in minutul 84' Lucio sa regleze conturile cu trofeul 2009 al Cupei Confederatiilor.

La inceputul partidei a avut loc un moment special, comemorarea lui Marc-Vivien Foe, jucatorul camerunez decedat în urma cu sase ani in timpul unei partide din aceeaşi competitie.

Sa ne bucuram de fotbal !

duminică, 28 iunie 2009

Simplu = Complicat ?

Mi se intampla deseori sa vad, realizez sau chiar sa ma mir de niste lucruri...imediat gandul imi zboara la anumite situatii din viata reala...nu stiu daca ati observat...in general lucrurile care sunt complicate devin si mai complicate odata cu gandul de a rezolva, iar lucrurile simple...sunt doar niste vorbe spuse in vant. Dupa mine nu exista lucruri simple...sunt doar niste chestii subiective, care ni se par a fi noua intr-un fel sau altul si ni se pare ca detinem toate raspunsurile. Oare ?...Si acum vine intrebarea cea mai geniala posibila a vietii pe care o traim, o intrebare care poate deveni paranoica in cazul unei stapaniri mai subtile de sine...mareata SI DACA ?...

Cam de aici pleaca totul...de la alegerile pe care le facem, pana la urmarile la care ne gandim sau nu. Ni se pare a fi simplu sau complicat...in fapt, simplul este complicat, doar ca nu ne dam noi seama. Deja, cand luam o decizie, avem tendinta sa spunem..."e foarte simplu, ce o fi, o fi"...SI DACA nu e asa ? Daca tot ceea ce facem e pentru ca simplul se transforma in complicat de-a lungul vremii, iar tot ce ni se parea foarte usor se transforma in greutatile vietii pentru ca nu am stat sa judecam toate aspectele alegerii "simple" ?

Nu ma intrebati de ce am scris acest articol...e doar o chestie de alegere...

P.S. : Eu cred ca trebuie sa gasim Calea...iar calea e la Dumnezeu...tot ce trebuie sa facem e sa constientizam ca El ne iubeste si ca suntem de o fiinta cu El. Domnul sa ne ajute in alegerile pe care le facem !

Istoria prinde viata

Nu stiu daca stiti, dar eu sunt destul de pasionat de istorie...bine, poate nu in masura in care imi doresc sa fiu, dar oricum pasiunea exista si e un lucru despre care imi place sa vorbesc si sa citesc(nu intotdeauna, dar cu siguranta face parte din capitolul pasiuni). Desi clasa din care fac parte este a profilului real, si un elev ca mine ar trebui in teorie sa isi bata capul numai cu materiile de acest gen, se poate spune ca sunt un pic mai complex(hai sa ma laud putin:))). Da, sa vedem, se intampla prin clasa a 5a cand descoperind geografia, nu exista la acel moment o materie care sa imi placa mai mult. Mutarea la Colegiul National "Nicolae Iorga" si intalnirea cu noul profesor de istorie de atunci avea sa ma faca sa urasc istoria(doar pentru moment). Am ajuns sa il apreciez pe acel profesor, chiar daca se comporta urat, arogant si de abia scotea din pix nota 10, pentru care munceam(si cand spun acest lucru, credeti-ma, era de munca). In fine, anii au trecut, profesorul s-a schimbat, si aveam sa ma apropii de aceasta materie mai mult ca oricand. Departarea de geografie si clasa a 8a in care aveam sa sustin Testele Nationale, aveau sa ma faca sa iubesc istoria probabil pe termen nelimitat. Ca inca sa ma laud, am luat 10 la acel examen, si puteam face mult mai mult...in aceeasi clasa a 8a aveam sa aleg sa merg la Olimpiada de Matematica, in locul celei de Istorie(mare greseala, pe care inca o regret...aveam sa aflu ca nationala avea loc in Prahova, iar locurile de calificare plecau de la premii si se opreau la mentiuni). Odata cu intrarea la liceu, am regretat ca nu am putut sa ii fac pe plac fostei mele profesoare care m-a ajutat atat de mult pentru examen, clasa, olimpiada, iar eu nu am reusit sa duc la bun sfarsit ceea ce voiam...sa merg la aceasta. Mi-a spus ca noua mea profesoara este o colega de a ei din facultate, si ca nu este mare diferenta intre ea si cea care avea sa vina. Acest lucru s-a confirmat...noua si actuala mea profesoara de istorie este o femeie de nota 20...incepand de la faptul ca se implica si tine la toti elevii, incearca sa faca totul sa iasa bine, sa multumeasca pe toata lumea si termnand cu faptul de a fi pur si simplu un om cu niste calitati pe care le apreciez foarte mult.

M-a ajutat mult de-a lungul acestor 3 ani si am simtit ca trebuie sa duc ceea ce am inceput la bun sfarsit. Inca de la inceput, ea a avut incredere in mine si a vazut si crezut in mine. Am mers la Olimpiada de Istorie in fiecare an, nelasand nimic sa intervina(stiam eu...din urma), dar mi s-au pus de fiecare data piedici, in fiecare an, de acelasi elev din Colegiul National "I.L.Caragiale" si pilele lui, astfel ca in fiecare an de studiu am obtinut un surprinzator loc 2 la o distanta foarte mica si constanta fata de acesta(daca nu ma insel...a fost vorba de 0,2 in fiecare an...)...destul de criminal nu ?...asa zic si eu...sunt curios anul asta...in fine, profesoara mea de istorie nu stie cum sa imi mai multumeasca pentru cate am facut pentru ea(spune ea)...eu nu vad lucrurile asa...am facut ceea ce imi place, si poate intr-un fel, ceea ce trebuia sa fac...pe de alta parte, la ce om este si la cate a facut pentru mine, merita mult mai mult decat cateva premii la o olimpiada...nu stiu daca voi reusi eu sa ii multumesc indeajuns vreodata...anul acesta o sa urmeze un nou bac, olimpiada si examen...sunt convins ca ma va ajuta din nou cu tot ceea ce ii va sta in putinta.

Poate va intrebati de ce am scris chestiile astea...am vrut sa explic putin cum sta treaba cu istoria...dar nici pe departe nu am plecat cu acest gand. Tocmai am vazut un film care mi s-a parut mult mai mult decat genial(regizorii merita tot respectul). Se numeste "Night at the museum" , iar comedia imbinata cu viata si istoria nu puteau fi reprezentate intr-un mod mai bun(parerea mea cel putin). Este o recomandare pe care vi-o fac. Enjoy !

vineri, 26 iunie 2009

Carpe diem

Prea putine lucruri conteaza cu adevarat, chiar daca pentru noi par a conta majoritatea. In cazul meu...e si mai greu...eu pun pasiune si suflet in majoritatea activitatilor mele. De ce ?...pai pur si simplu daca tot e sa fac lucrul respectiv, sa simt ca ma implic si ca la realizarea lui am contribuit si eu. Nu stiu daca va dati seama, dar mie imi da o altfel de stare de spirit, un punct de maxim moral atins plus o anumita satisfactie. Bineinteles, cum era si de asteptat, acest lucru are parti bune si rele...nu e foarte bine sa fii implicat in masura in care ma consider eu a fi in mai toate lucrurile pentru ca nu toate ies cum iti doresti. Si de aici pleaca practic problemele...pentru ca pasiunea asta implicata in niste aspiratii, idealuri, vise, etc e posibil sa se risipeasca(nu e niciodata degeaba, pentru ca fiecare lucru pe care il faci este facut pentru tine mai intai si mai apoi pentru altii).

Subiectul asta e de dezbatut, numai daca stati sa va ganditi prin cate chestii poate ati trecut si voi si v-ati implicat, si nu au iesit, etc...la un moment dat dupa vreo cateva nerealizari mai serioase, ajungi sa iti pui niste intrebari, sau incepi sa crezi ca e ceva in neregula cu tine sau chestii mult mai serioase care te afecteaza destul de mult...in principiu totul pleaca din interior, depinde cat de puternic esti, cat de mult te implici in ceea ce faci si ce asteptari ai. Nu intotdeauna lucrurile pe care le asteptai sau cautai de mult vor iesi cum te astepti...e o lege nescrisa constatata de mine a vietii, iar pentru asta tebuie sa fii pregatit pentru orice.

Cam in asta consta chestia cu "carpe diem" sau "traieste clipa", care e subiectiva din nou...pe de o parte e corecta, sa traiesti fara sa te gandesti la viitor, trecut, etc si totusi cum poti...cand stii ca nimic nu e sigur si totul se poate termina cand nici nu te astepti ?...oare e bine sa fii nepasator sau nu ?...refuz sa cred ca cei nepasatori sunt fericiti...in fine, e de meditat...

P.S.1: http://www.trilulilu.ro/Alecz/0748728686a4e6
P.S.2: http://www.trilulilu.ro/alinuta88/06b31b89e8de3c

joi, 25 iunie 2009

Sportul domina sfarsitul lunii iunie

Am privit uimit aseara cum echipa de fotbal americana a umilit pur si simplu castigatoarea trofeului Campionatului European, Spania, in semifinalele Cupei Confederatiilor. Nu pot spune ca americanii au fost geniali, dar au stiut sa profite de oportunitatile create, astfel incat atunci cand spaniolii au fost mai putin concentrati, Washington-ul a lovit cu cate un gol. Scorul a fost 2-0 si toata lumea astepta o finala Spania - Brazilia...acum o sa fie putin diferit...prima finalista o stim deja, iar pe a doua...cine stie...fotbalul ofera intotdeauna surprize asa ca vom vedea(Brazilia sau Africa de Sud).

A inceput si Wimbledonul, supranumit si "Splendoare in iarba" de cateva zile. Avem si noi un reprezentant, pe Victor Hanescu care a ajuns in turul 3. Sa-i uram noroc si sa ne bucuram si noi in continuare de sport !

Ratonelile continua

Nu am mai dat atentie prea mare in ultima perioada pitzipoancelor si cocalarilor messului care ne fac sa simtim deseori ca avem de ce sa traim(ca sa radem in hohote tinandu-ne de burta pana picam pe spate cu statusurile si pozele lor de avatar). Oricum, in seara asta, mi-a reatras atentia un subiect pe care l-am avut in vizor pentru astfel de chestii geniale o perioada relativ lunga si ce surpriza...inca mai poseda aceasta arta:)) si nu numai acesta, mai sunt si multi altii.

O sa pastrez anonimatul persoanei pentru ca e de porc sa dai asa ceva pe un blog(chestii publice, nu de alta) si daca doriti sa radeti si voi ca si mine...pai, lista de mess e plina de astfel de fenomene...have fun !

Vraja marii

Am ajuns ieri in Saturn, pe malul Marii Negre, o statiune frumoasa pe care nu am mai avut oportunitatea sa o vizitez pana acum...deja vizorul apei, care parca ma chema, a trezit in mine acel dor de mare pe care il uitasem undeva intr-un colt al meu de cam 3 ani. In prima zi nu prea am avut oportunitatea decat sa vad imprejurimile, insa de azi am inceput sa ma bucur de zona. Pe aici vremea parca are o alta dimensiune...si la stiri se anunta in toata tara ploi, descarcari electrice, etc, insa aici nu se respecta acest lucru. In timp ce pe acasa si prin alte zone vremea era mult prea trista, aici soarele si splendoarea brizei marine pur si simplu incantau simurile. E adevarat, a fost o tentativa,esuata insa, a ploii...astfel a fulgerat, tunat si stropit putin, insa nesemnificativ seara trecuta.

Pentru mine marea are si un altfel de efect...probabil mi-a fost indus inca de cand eram mic(parintii m-au dus la mare inca de cand aveam cateva luni si traditia a continuat ani de-a randul pana spre gimanziu...iar dupa cu mici intreruperi). In fine, ceea ce e important e ca peisajul pur si simplu vindeca spiritul si incanta prin frumusetea, finetea si unduirea valurilor.

Ca de obicei(fiind inca in Romania) exista si mici parti mai putin frumoase...spre exemplu hotelul in care stau are 14 etaje si pentru asta sunt in functiune 3 lifturi. Pana aici, nimic deosebit...partea geniala vine de acum incolo...fiind multe etaje, chemarile de pe fiecare sunt destul de dese(uneori chiar foarte) si atunci se ajunge la plimbari fortate cu acesta de ordinul minutelor sau uneori a zecilor de minute. Cea mai criminala faza am patit-o ieri cand nevoit sa ajung la masa, am asteptat 5 minute sa vina, dupa care liftul ne-a oprit respectiv la etajele 12,13,14,13,12,11,10,9,8,7,5,3 si intr-un final la parter...inca o parte tare, usile asteapta ceva vreme pana se deschid si se inchid, fiind pe senzori. Inca ceva frumos(da, da...) terasele din zona au obiceiul sa petreaca cu muzica la maxim pana tarziu in noapte. Nimic deosebit again, doar ca...cu manele...se auzeau foarte tare, ziceai ca sunt langa patul meu(si eu stau la 11:D).

In rest, intentionez sa ma bucur de mare pentru ca ma revitalizeaza...in final o melodie care mie imi place mult...
http://www.youtube.com/watch?v=SfRk7Bgx1iQ

miercuri, 24 iunie 2009

Momente de debusolare

Nu e prima data cand sunt nevoit sa trec prin momente cu mai putin soare si poate stiti si voi din propriile experiente ca in astfel de perioade e mai greu sa te regasesti si sa mergi din nou pe drumul tau, care parea foarte bine determinat cu putin timp inainte. Da, e de obicei o stare caracteristica in care nu iti poti lua mintea de la anumite lucruri. Sunt destul de enervante starile acestea, mai ales cand esti singur intre niste pereti si nu ai pe nimeni alaturi care sa iti mai alunge plictiseala, stresul, starea de indispozitie sau un prieten impreuna cu care sa mai schimbi o vorba, sa mai joci ceva placut, sa mai razi impreuna cu el, sa mai faci activitati care va binedispun de obicei pe amandoi, pentru ca da,(asa cred eu) compania de obicei face lucrurile sa aiba o alta natura.

Se pare ca asa e viata pentru unii, plina de incercari care mai de care mai antrenante ca sa zic asa...si totusi aceste lucruri sunt cele care te fac puternic si care te pregatesc pentru cam orice in viata, pentru ca da, viata este o lupta, una necinstita in care de cele mai multe ori pierzi si nu castigi. Cele mai multe reusite sunt pe cale murdara si nu iti ofera nici un fel de satisfactie,ba mai mult dispar la fel de repede pe cat au venit. Cand joci cinstit, trebuie sa muncesti mult, sa crezi in tine, in Dumnezeu pentru ca El te va ajuta si vei vedea ca ceea ce ti-ai dorit se va indeplini mai devreme sau mai tarziu si acest lucru sigur te va face fericit, pentru ca ai muncit si asteptat mult sa ajungi aici(cateodata impresia e ca nu o sa mai vina acest moment, dar credeti-ma, va veni, asa ca nu renuntati usor).

Asta e situatia, nu ai cu cine sa te certi, nici pe cine sa dai vina(pentru ca e foarte usor sa faci acest lucru si sa faci si alte persoane sa se simta prost si vinovate pentru niste situatii). La un moment dat, tot raul va trece si va urma o noua sesiune de incercari prin care vei fi supus sa treci. Momentele de debusolare sunt cele in care de fapt iti dai testul de maturitate in fata incercarilor vietii si care te fac sa simti din nou "ca traiesti".

In final...fiti pregatiti sa va surprinda nepregatiti viata !

luni, 22 iunie 2009

Intrebari existentiale

Vine un moment cand pur si simplu vazand niste lucruri sau traind anumite scene pe pielea ta sau fiind prins undeva la mijloc in niste chestii ajungi sa iti pui niste intrebari...nu foarte geniale, poate nici foarte importante in viziunea altora, dar ele pentru tine sunt in mare parte o corvoada, niste intrebari fara raspuns din care vrei nu vrei, trebuie sa scapi cumva, pentru ca altfel, vei ramane prins intr-un trecut care de multe ori nu este foarte promitator pentru viitor. Starea data de aceste intrebari poate o stiti(desi va urez sa nu o cunoasteti) nu este nici pe departe benefica, moralul este foarte jos si se zbate sa isi revina in timp ce personalitatea si caracterul lucreaza din rasputeri la capacitate maxima pentru regasirea sinelui

Poate ar fi bine sa renuntam la unele intrebari pentru ca sunt unele cazuri in care nu vom putea gasi raspunsul si putem ajunge sa traim intr-o lume care nu este a noastra...uneori e dureros, chiar foarte in unele cazuri, dar oare viata nu e tocmai plina de astfel de incercari ?

sâmbătă, 20 iunie 2009

Sesiunile de seara

Au revenit zilele de vara in care petrecem multa vreme seara afara intre multe persoane. Nu pot sa zic ca e ceva nemaipomenit, dar e distractiv, esti intre cunoscuti, intre unii prieteni si stai de vorba, de bancuri, de povesti si trece timpul altfel...oricum acasa nu prea ai ce face si e o altfel de relaxare pentru ca ziua nu prea poti iesi fiind destul de cald.

Eu de la o vreme nu prea mai pot sta asa mult prin casa cum o faceam inainte...asa ca un motiv in plus sa ma bucur de acest timp petrecut seara pe afara.

Nemultumit mai sunt

Pana acum niste timp, de abia asteptam sa gasesc un prilej sa stau acasa, sa vina vacantele, sa fie totul liber, sa pot sa ma relaxez, etc. De la un timp totusi, se pare ca m-am mai schimbat...nu mai astept asa tare sa vina vacantele sau zilele libere, pentru ca in mare parte, devine destul de plictisitor. Nu ma intrebati ce m-a facut sa cred asta, pentru ca nu cred ca stiu ce sa raspund. Ma gandesc acum, ca e si vacanta dintre a 11a si a 12a si parca mai gasesc un alt motiv important pentru care sa nu mai imi doresc vacanta.

Pe de alta parte insa, am asteptat de multa vreme sa pot fi liber, fara stres, fara griji, fara scoala, sa pot face ceea ce vreau, sa ma plimb, sa dorm, sa stau cu prietenii pana tarziu in noapte, etc...asa ca e destul de subiectiva treaba...imi vine un pic sa rad...parca sunt o fata din aia schimbatoare care acum iti spune ceva si peste un minut altceva...mda...mai meditez pe tema asta si o sa va spun rezultatul.

Somnul dulce(partea a doua)

Revin la capitolul somn...lung si de dezbatut subiect. Am, se pare, mult somn de recuperat. S-a pierdut cea mai mare parte in cursul anului scolar, cand nevoit de programul idiot, cretin si comunist sa incep cursurile la ora 7, trebuia sa ma trezesc in cel mai bun caz, undeva in jurul orei 6. Nasol...mai ales ca e greu sa adormi pana in ora 12(eu nu prea reuseam, cum nici in vacanta nu cred ca voi reusi). Oricum, cu 5-6 ore/zi sigur faceai treaba sa mearga fix ca pe roate. O alta modalitate de pierdut somn au fost petrecerile, zilele de nastere, majoratele, etc etc...pentru ca na, cum sa le ratezi ?...si mai sunt si orele de somn pierdute fara sa vrei cum mi s-a intamplat mie saptamana asta.

De fapt, a fost oarecum complexa treaba...cum ne-am obisnuit de vreun an incoace, eu si cativa prieteni cand ni se pune pata ne strangem la unul dintre noi pentru o retea(in general care dureaza de la o ora de dupa-amiaza pana dimineata in zori). Iese intotdeauna foarte caterinca, si ne simtim bine pentru ca facem ceea ce ne place, si suntem intre noi, deci multe motive de distractie. Asa am facut si luni spre marti. Ne-am strans pe la ora 18 si am inceput asamblarea si conectatul unitatilor, laptopurilor, monitoarelor, cablurilor, etc. Totul mergea struna pana cand prin jurul 23 primesc un telefon prin care eram anuntat ca trebuie sa ajung pana la mare a doua zi de dimineata sa rezolv o problema cu un bilet pentru mai tarziu, intrucat nu se putea duce altcineva de la mine...Hmmm...bineinteles ca ai mei au zis sa vin acasa sa dorm pentru a fi odihnit, dar cum nu ma lasa inima sa ii las nici pe baieti in mijlocul retelei, am zis "ce somn frate...o viata avem" si am continuat pana a doua zi la ora 7:00. Am ajuns si eu acasa, am dormit o jumatate de ora, am mancat ceva si am pornit la drum. Am mai reusit sa atipesc asa adunat sa zic vreo 30-45 minute pe scaunul din dreapta, dar ce somn e ala ?...am ajuns la ora 23:30 pe acasa si bineinteles ca somnul si-a pus amprenta pe mine si in ziua urmatoare si in cea care avea sa urmeze...de abia azi ma simt si eu mai odihnit pentru ca am recuperat niste ore de somn...

Asa ca...bucurati-va de vacanta asta si prin somn, pentru ca lipsa lui va fi mereu prezenta si mereu o problema destul de importanta.

Clipe de neuitat

Nu stiu daca ati trait sentimentul, dar tineti bine de el daca il intalniti...vine un timp(pentru toti zic eu) cand pur si simplu ti se intampla cel mai bun lucru posibil din viata ta si constati ca ceea ce traiesti depaseste ceea ce ti-ai dorit si esti cel mai fericit om din lume. Da, am trait clipele astea si sunt de departe cele mai frumoase amintiri pe care le pastrez in gand mereu, pentru ca sunt momentele in care simti ca traiesti cu adevarat si nimic nu te-ar face mai fericit decat acestea. E o incununare de sentimente, care mai de care mai fericite, mai intense, care te fac sa te simti unic si norocos ca le traiesti, o stare de spirit pe care o atingi o data in viata la fel ca si aceste scene.

Mi-e destul de greu sa descriu in cuvinte aceste lucruri, pentru ca ele se simt, dar am simtit ca trebuie sa scriu despre ele pentru ca sa ramana ceva in urma mea(in afara de amintiri..."ramane in urma noastra ce am facut, ce-am scris" - pentru cunoscatori).

O sa fiu un pic egoist si o sa imi tin momentele de neuitat doar pentru mine. Pentru ele nu o sa pot multumi vreodata indeajuns Celui de Sus, care are grija de noi si ne vegheaza in permanenta orice s-ar intampla(chiar daca noi voit sau nu, uitam de El cateodata) precum si persoanei unice si foarte speciale din viata mea, care a facut toate acestea posibile.

Cat despre viitor...ramane in mana Lui ca intotdeauna. Ce putem sa facem este sa ne rugam la El si sa incercam sa Il iubim si sa ne iubim aproapele pentru ca fericirea e iubirea si fara iubire viata nu isi are sensul.

Am imbatranit

S-a mai scurs un an, am mai terminat o clasa si inca un pas spre viata a mai fost facut. Am terminat urata clasa a XI-a(dupa parerea mea cel mai greu an de pana acum, exceptand poate a 8a cand eram in tensiune cu examenul) si ne aflam astfel in ultima vacanta mai fara stres din liceu. La anul pe vremea asta deja suntem, cum ar zice profu' de mate, cu lujerii bine dezvoltati in spatele nostru. Ma tot gandeam ce repede a trecut timpul si ce multe griji prostesti imi faceam in a 9a si in a 10a si pentru ce ?...raspuns...nashpa...pentru nimic important. Cand vezi ca tragi tare pentru niste chestii care ti se par a fi importante si constati de fapt ca nu a meritat efortul te cam ia cu un sentiment de implinire strong(ca sa nu zic altfel).

In fine, vara asta in principiu e destinata multor planuri(sa vedem de cate ma pot tine). Momentan vorbind, am in plan o mare(sau mai multe), o nationala la care trebuie sa ajung, o tabara, si bineinteles distractii cu prietenii si cine mai stie...aaaaaa da...uitam... si vreau sa si invat putin ca se anunta un an greu cu multe chestii de facut...

Oricum...ma simt cam batran si nu prea imi place chestia asta...vom vedea...cu Dumnezeu inainte ca intotdeauna !

De sezon

Am vizitat tot saptamana trecuta cu ocazia terminarii clasei a XI-a si laudatul nou strand al orasului Valenii de Munte. In principiu, amenajat frumos pana acum din ce am vazut(desi nu am avut ocazia sa il incerc deoarece am ramas doar la masa), cu teren de fotbal, tenis...simpaticut. Ma asteptam totusi(si repet din ce am vazut ca nu am putut inca sa il testez) la ceva mai mare din punctul de vedere al bazinului(si subliniez ca este decat unul exceptandu-l pe cel al copiilor). Poate de asta mi s-a parut ca se putea sa fie mai bine(intotdeauna se poate). In rest totul parea ok, chiar frumos, si locatia parea buna(un pic cam departe totusi, dar asta e)...numai bine de sezon.

Balaceala placuta !

vineri, 19 iunie 2009

Algoritm

Cred ca era marti cea de dinainte sa luam vacanta, cand s-a intamplat fenomenul ce avea sa rupa aproape complet legatura dintre cunostintele noastre de informatica si cele ale doamnei profesoare care ne-a indrumat in cei 3 ani de liceu de pana acum. Ceva s-a intamplat si ne-a facut sa ne dam seama ca deja suntem la un nivel mult sub ceea ce voiam a parea.

Pentru inceput, marti seara primesc un telefon de pe un fix de Ploiesti, in care a trebuit sa vociferez de vreo cateva ori pentru a ma face cunoscut, pentru ca unul din nickurile mele nu corespundea standardului Pascal. In sfarsit, dupa ce vocea mea a fost recunoscuta s-a putut trece la subiect, care era unul dureros...o mana criminala ajunsese pe telefonul meu si a trimis niste mesaje incriminatoare catre cativa colegi, instigandu-i sa aduca niste materiale in scop didactic. Se pare ca picasem de instigator, sau daca nu eu, unul dintre colegii mei...ca tot veni vorba de maini criminale, un alt coleg le-a fentat tare de tot(si-a lasat intentionat telefonul la scoala pentru ca acestea sa nu il poata corupe)

In fine, a doua zi, noi toti stransi cu materialele profesionale aveam sa aflam ca noi practic nu stim mai nimic in materie de programare(sau ca unele chestii sunt mai presus de noi). Astfel, ni s-a aratat cum poti deschide un mesaj de pe telefon, fara sa intri in el, cu ajutorul metodei Divide et Impera a programului Pascal...chestie care bineinteles ne-a lasat pe toti fara drepturi de autor si ne-am putut exprima parerile in legatura cu acestea

In final...metoda se putea pedepsi relativ usor, cat despre noi si doamna profesoara...vom vedea ce va iesi la anul cand nu se stie care va mai beneficia de materiale didactice...

Un nou titlu in provincie

Dupa lupte si lupte, la finalul sezonului competitional 2008-2009, campioana a devenit Unirea Urziceni, o formatie care pana acum 2-3 ani se lupta pentru mentinerea in primul esalon. Tot respectul pentru baieti, pentru ca a fost cea mai constanta echipa din tot campionatul, nu a sperat ca va castiga titlul, au demonstrat tot ce aveau de demonstrat numai pe teren si ceea ce e si mai important, au reusit sa isi arate valoarea.

La carma echipei au stat Dan Petrescu si Mihai Stoica, ce impreuna cu team-ul de la Urziceni au reusit sa faca istorie pentru cel mai mic oras din prima liga. De asemenea, FC Timisoara si-a recuperat cele 6 puncte pierdute in urma cu ceva vreme si a prins al doilea loc de Champions League, astfel ca Dinamo a ramas de abia pe locul 3.

In finala Cupei Romaniei, castigatoarea de anul trecut a trofeului, CFR Cluj a reusit sa il mai pastreze un an, invingandu-o pe FC Timisoara cu un categoric 3-0. Astfel, in principal echipele care ne vor reprezenta la anul in cupele europene sunt : Unirea Urziceni si FC Timisoara in Champions League; Dinamo, CFR Cluj,FC Vaslui si Steaua in Europa League...cat despre Rapidul meu...a ramas pe afara anul asta...poate e intr-un fel mai bine...vom vedea...

Am de scris...

Nu am mai reusit sa imi exprim gandurile pe blog o perioada din cauza ca nu ma simteam in stare...s-au adunat destule chestii interesante(zic eu) despre care o sa vorbesc in posturile care vor urma...sper sa ma tina cheful sa le scriu...macar de-a lungul a cateva zile si tot o sa le fac...

Si acum...sa incepem...

joi, 11 iunie 2009

Fii pregatit !

Sunt in zilele cu moral oscilant...sper sa treaca cat mai repede posibil,Doamne Ajuta sa fie bine !...si ca veni vorba de moral oscilant, inca de cand eram clasa a a8a si ma pregateam pentru pasul destul de urias pentru mine atunci, testele nationale, melodia asta imi dadea o oarecare putere de lupta(nu stiu daca am mai spus-o, daca nu o zic si o sa o mai zic, eu sunt un luptator, chiar daca uneori am impresia si eu, cat de puternica ar fi personalitatea mea, ca nu mai pot)



Sa lasam muzica sa vorbeasca...

http://www.youtube.com/watch?v=u9bizrcqxmU



Sunteti pregatiti ?

marți, 9 iunie 2009

Povete de la Cel de Sus

Nu prea imi sta mie in fire sa fac posturi in care sa fac trmiteri la alte pagini, dar(daca va amintiti, intr-un post anterior, v-am recomandat "Codul lui Oreste") ultimele lui 2 articole din 6, respectiv 8 iunie mi se pare definitorii pentru viata si ghidarea omului in ea...ce bine ar fi daca am reusi sa ne ghidam si noi dupa aceste indrumari ceresti(macar cat putem, dar sa incercam)...sunt convins ca am fi mult mai fericiti. Acum...alegerile raman ca intotdeauna la fiecare dintre noi...

As vrea sa pot face si eu macar cateodata anumite fapte bune, si sa am macar un dram mai mult de credinta...Domnul fie cu noi !

http://codulluioreste.blogspot.com/

sâmbătă, 6 iunie 2009

La un vot distanta de...

Maine se anunta a fi votarea pentru europarlamentare. Nu prea stiu cine candideaza, nici nu ma intereseaza foarte tare, treaba e ca iar o sa fim somati sa iesim la vot(promisiuni cat marea cu sarea, etc) si sa ne exercitam "dreptul" pentru ca pe mainile noastre merge aceasta tara...da, da...sigur ca da...

Nu am drept de vot inca, nici nu pot sa spun ca mi-l doresc foarte tare, ideea e ca nu cred ca la ora actuala, in Romania, ar merita votul meu vreunul din candidati, care oricum sunt aceeasi de vreo 20 ani incoace(cu mici modificari, insa neimportante). Nu ca as fi eu, vreo persoana importanta, dar un vot e un vot, si de ce sa votez, sa imi dau si eu practic acordul la ducerea acestei tari de rapa ?...nu prea inteleg asta, si de asta nici nu mi se pare adecvat. Cand va exista cu adevarat cineva care e chiar pus pe treaba, nu pe furat, atunci va fi ok...pana atunci...pace si ne vedem in continuare de viata din Romania...asa cum este ea...

Lecturatul blogurilor

Nu am multe bloguri pe care le citesc(chiar putine, le gasiti in dreapta) dar atunci cand le citesc stiu ca acolo sunt scrise lucruri de pret. Unul dintre acestea este "Codul lui Oreste". Am incercat sa citesc fiecare articol si sa vad mesajul de dincolo de ele. Nu stiu daca am reusit sa le descopar pe toate, dar unele dintre ele chiar m-au fascinat si m-au facut sa realizez cateva lucruri, sa gandesc dincolo de unele limite.

Va las sa cititi si voi...pentru ca pentru fiecare dintre noi, un text are o anumita relevanta, oarecum diferita de la persoana la persoana. In final, o sa citez aici un text care mi s-a parut foarte frumos :

"Astazi…Astazi sunt calm,Astazi sunt linistit si lipsit de griji,Astazi sunt recunoscator pentru tot ceea ce am.Astazi lucrez cu perseverenta asupra perfectionarii mele,Astazi sunt bland si generos cu semenii mei!Asa sa-mi ajute Tatal meu Ceresc, Maica Pamanteasca si Fiul Domnului si al Omului! "

Weekend-ul de dinaintea vacantei

Mai e o saptamana de scoala si vine vacanta cea mare(in practica scoala nu prea se mai face cam de multicel, dar asta e programul). Cum luni,8 iunie, este Sfanta Sarbatoare de Rusalii( a doua zi), s-a dat liber astfel ca avem un nou weekend prelungit(era frumos sa fi dat liber, parerea mea, si de 1 iunie, ca sa avem si noi timp sa bucuram copiii din noi, dar merge si asa).

Se pare ca se anunta sa fie un weekend frumos, in care se spune ca nu ar mai ploua, deci motive in plus sa stam pe afara, sa ne bucuram de aceste zile frumoase. Eu sunt intr-o mica dilema...nu prea stiu ce sa fac...prietenii mei impreuna cu care ma asteptam sa petrec aceste zile sunt imprastiati pe la munte, pe la Bucuresti, prin diverse locuri, etc...si nu prea stiu ce sa fac. Pe de o parte as iesi din casa si as sta multa vreme pe afara(dar singur e destul de plictisitor), iar pe de alta parte ma tenteaza sa imi termin si eu cartea inceputa de ceva vreme("Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus" de Marc Levy) pentru ca mai am vreo 2 interesante in asteptare, sau sa ma joc si eu o strategie(de multa vreme nu am mai stat pe un joc sa mai imi redezvolt si eu latura srategista din mine) sau in fine un joc care sa ma solicite din punct de vedere intelectual. De asemenea, as juca un sah undeva pe o poiana, sau as canta ore in sir la chitara alaturi de cineva special mie sau multe alte chestii care m-ar relaxa, bucura si inveseli.

Nu stiu ce o sa reusesc din toate astea, dar sper sa nu mi se para ca am pierdut weeekend-ul asta frumos...

Apropo...vine vacanta...ne-a mai imbatranit scoala cu un an(daca pot spune asa). Voi trece in clasa a XII-a si se anunta noi episoade din drumul pe care mergem spre visele si aspiratiile noastre...

joi, 4 iunie 2009

Messengerul loveste din nou



Nu prea mai aveam chef sa intru in seara asta pe net, dar acum ma bucur ca am facut-o. Am intrat sa vad cam cine e online, eventual sa verific daca am vreun mesaj, mail, comment pe blog sau ceva de gen si am vazut ceva ce nu s-a mai intamplat pana acum...Eu nu am multimess(mi se pare oarecum o porcarie...la ce sa stai pe 2 sau mai multe id-uri ?...hai sa zici daca as avea frati, surori sa zici ca as imparti calculatorul cu ei, da ar fi o idee, dar asa mi se pare inutil). In fine, eu intru foarte rar spre deloc, pe un al doilea id de mess, facut din lipsa de ocupatie(nu mai stiu foarte sigur pentru ce l-am facut, dar in fine) astfel ca mi s-a parut foarte bizar cand am observat ca imi apar 2 Y! Messenger pe ecran...Prima data nu i-am acordat importanta, dar apoi m-am gandit ca poate e genul de situatie de care am amintit eu intr-un post anterior(cel legat despre Mozilla Firefox, cu punctul, cand aminteam de prietenii mei care descoperisera cum se poate sta pe un id, 2 persoane). Intr-adevar...cam asa era sa fie.

Astfel, curios, am intrat cu acelasi id de 2 ori...cum eram normal, m-a respins de pe unul pentru ca eram pe altul...insa cand am intrat pe celalalt id, puteam sa vorbesc nestingherit de pe acelasi Y! Messenger(fara program de multimess) intre mine si...mine. Foarte tare...se pare ca cei de la Yahoo inca mai au mici disfunctionalitati...intr-un fel e bine...ne furnizeaza si noua material...ne mai citim;)

A fi sau a nu fi...prezent

Saptamana trecuta si aceasta am fost un pic mai ocupat ca de obicei(fusese perioada mai stresanta cu teze, ascultari, lucrari, proiecte si chestii de gen si credeam ca se linistisera apele...nu a fost chiar asa). Astfel, cam in urma cu o saptamana aveam sa aflu de un concurs(din nou...asa pe ultima suta de metri...dar asa e frumos) la care urma sa particip sambata(dupa un majorat...2 ore si jumatate dormite...eah...se poate si mai rau). Astfel, am lipsit de la niste ore importante(mda...foarte...avand in vedere ca e sfarsit de an scolar...) . Marti si miercuri, am fost de asemenea implicat in activitatile de la Zilele Colegiului si uite asa am mai lipsit inca vreo cateva ore la fel de importante.

Pana aici...nimic deosebit sau foarte iesit din comun...azi insa, mi s-a demonstrat cum poti fi prezent in 2 locuri, la 2 etaje diferite fara sa stii...dupa cum mentionasem si in postul precedent, marti am avut o activitate in cadrul catedrei de limba si literatura romana, fiind responsabil cu partea artistica, motiv pentru care de la ora 9 si jumatate nu am mai dat pe la ore. Am aflat ca de fapt(cine stie cum...eu unul nu) eu fusesem marti la una din ore, si asistasem la o lectie predata din care eram evaluat. Mi s-a parut foarte tare chestia, doar ca ma cam depaseste pe mine situatia...ori am innebunit de tot(ceea ce e oarecum plauzibil, avand in vedere sistemul si tara in care traim), ori copia mea fidela si-a facut aparitia(bah si i-am zis sa stea cuminte...e de ajuns ca si asa enervez o anumita masa de multime, care din nu stiu ce motive tine sa imi aminteasca uneori cat de mult apreciaza faptul ca ma aflu printre aceasta...d-apai 2 de yo...va dati seama ?). Si in fine dupa ce am aflat eu cum statea treaba cu Vodoo, se revine din nou la realitate, clarificandu-se situatia...

Tare nu ? Pe sistemul :"hai sa ne contrazicem"..."Hai"..."da' eu vreau sa te contrazic pe ceva ce tu ai dreptate 100% pentru ca oricum tu nu contezi"..."Aaaa, da ?...ok...mai vedem noi despre asta"...cred ca sunt un pic cam rau...nashpa si cu tara asta...la un moment dat te saturi de aceleasi genuri de faze facute in dese randuri...eehheee...dap...Bine am revenit in tarisoara noastra draga !

Zilele Colegiului

Saptamana asta(penultima de scoala in teorie, in practica ea s-a cam terminat de ceva vreme, cel putin in unele cazuri) au avut loc si o sa mai aiba si maine(ca atunci se incheie) Zilele Colegiului National "Nicolae Iorga" din Valenii de Munte, scoala noastra draga...(si las punctele de suspensie in caz ca mai aveti cate ceva de adaugat...eu cu siguranta mai am, dar mi-ar mai trebui un post separat despre asa ceva si nu am cheful necesar sa il scriu) . In principiu foarte tare ideea...sa imparti fiecare zi a saptamanii pe niste materii si sa dezbati anumite subiecte legate de ea, numai ca(suntem in Romania si cam asa ne-a cam obisnuit sistemul depravat...) de la idee la practica este un drum lung...si greu de strabatut.

Dupa cum spuneam, ideea e buna...doar ca mai trebuie slefuita. Ar trebui(parerea mea) sa se fi inceput inca de saptamana trecuta sa se imparta fluturasi sau ma rog, ceva acolo, cu date despre fiecare zi, materia respectiva, elevi si clase participante, invitati de seama din alte scoli, etc sa se fi facut programe interesante cu fiecare clasa(sau care voiau sa se implice), intr-un cuvant sa fi multumit pe toata lumea...cum asta e destul de greu, la fel si cu structurarea programului, festivitatea s-a urnit un pic cam greu...pentru inceput cam nimeni nu stia ce sa faca, unde, cum si in ce fel...pe la ce ora, cine vine, pentru ce e acolo, etc. Pe parcurs, si-a mai dat si conducerea seama ca ar fi bine sa mai informeze lumea...si a fost mult mai bine.

Probabil par putin nemultumit...nu foarte, daca ar fi rezolvat si problema programului si a anuntului din timp, cred ca eram destul de fascinat de idee. La urechile mele a ajuns chestia cu Zilele Colegiului undeva in jurul zilei de luni, cand intamplator, discutand cu un profesor, aveam sa aflu ca a doua zi urma sa interpretez cateva cantece la chitara, eu nestiind de acest lucru, iar el mirandu-se de faptul ca nu am fost anuntat. Chestia asta m-a cam iritat putin, ca ma enerveaza chestiile pe care le aflu ca le am de facut asa in timp oarecum - record(si ma refer aici la genul de situatie de pe o zi pe alta) si a trebuit sa ma zbat putin ca sa aflu cum sta situatia, pentru ca nimeni nu parea sa stie la momentul respectiv.

A fost frumos si interesant, la fel cum probabil au fost si celelalte lucrari pe care nu le-am putut viziona. Maine se anunta activitati legate de stiinte, acestea avand loc la Casa de Cultura a orasului. O sa fiu si eu pe acolo, si o sa ii tin pumnii persoanei speciale din viata mea ce isi va sustine lucrarea realizata pentru faza internationala a concursului de chimie Chimexpert.

Astept si parerile voastre in legatura cu aceste zile...v-au impresionat in vreun fel, sau ar mai fi ceva de adaugat ?...ne citim pe aici;)