marți, 31 decembrie 2013

Sa ne citim si in 2014 !

Cum astăzi, în scurt timp, toată lumea va începe fofota sărbătoririi noului an, m-am gândit să vă urez şi eu de acum multă sănătate, fericire, împliniri şi să nu uiăm că fiecare zi este o ocazie la fel de bună pentru a fi noi înşine, pentru a ne face timp pentru noi şi pentru cei dragi şi incă o oportunitate pentru a realiza lucrurile care chiar contează. 

La mulţi ani şi multă inspiraţie şi în noul an !


luni, 30 decembrie 2013

Romanii, Sarbatorile, presa si mesele

Acum că ne apropiem cu paşi repezi de 2014, mă gândeam să îmi fac din nou o retrospectivă a anului glorios ce tocmai se încheie. Până atunci însă, mi-au atras atenţia (pentru a nu ştiu câta oară) aceleaşi veşnice ştiri-clişee legate de ce punem pe masă şi cum aleargă după cumpărături românii pentru revelion.

Pe masură ce timpul trece, conform ceea ce ne relatează presa, şi prin ceea ce putem observa mai ales cu ochiul liber, normalitatea este privită dintr-un sens foarte constrâns de o categorie importantă de populaţie. Dacă nu eşti atent şi ignori acele valori esenţiale ale bunului simţ, respectului, onestităţii (şi aici lista poate continua) pe care părinţii multora dintre noi şi ulterior învăţătorii şi profesorii noştri ne-au bătut la cap să le învăţăm şi deprindem încă din vremurile când nu ne dădeam noi seama de foarte multe lucruri, poţi realiza aparent că lumea din jurul tău e cu siguranţă alta

Extinzând puţin aria de analiză şi privind din perspectiva a ceea ce se tot promovează că face un "adevărat" român ca să petreacă Sărbătorile cum se cuvine (nu am găsit încă răspunsul la intrebarea ce inseamnă cele 3 cuvinte), ajungem la concluzia că un român normal este unul destul de extremist, ce oscilează destul de mult în deciziile sale (nu mereu fundamentate sau cu vreun argument la bază), care este degustător autorizat (şi aici vorbim despre "tradiţionala" bere sau vin/ţuică, etc), căruia îi place mai mult ca oricând să stea la masă de 3 ori pe an (că altfel mă gândesc că toate televiziunile nu ar dezbate cu atâta ardoare ce punem pe masă, de parcă până la momentul respectiv nu ar conta ce mâncăm), care devine încet, dar sigur fan al consumerismului şi dă năvală în supermarketuri, bineînţeles tot dupa alcătuirea celebrei mese, la care se adaugă, după preferinţă ceva dedicaţii pe muzica "tradiţională".

Şi cum probabil mulţi dintre voi nu v-aţi regăsit în descrierea de mai sus, să enumerăm şi câteva concluzii, mai mult sau mai puţin vesele...

1. Adevărata presă din România tinde sa dispară;
2. Din toată dezinformarea, majoritatea persoanelor iubitoare de TV încep să îşi ghideze existenţa după "modelele" prezentate în media;
3. Tindem să devenim persoane iubitoare de clişee şi să uitam de identitatea personală;
4. Libertatea de alegere şi tiglele de pe casă sunt într-o strânsă legătură cu ceea ce se întamplă în România.
5. Ce punem pe masă ?

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Despre marketing cu Vodafone

Pe cei de la Vodafone îi cunosc de ceva timp...ca şi client, bineînteles. Am abonament de voce la ei de ceva mulţi ani, majoritatea telefoanelor mele şi ale părinţilor mei de-a lungul timpului provin de la ei din magazine, le-am încercat internetul mobil pentru desktop acum ceva vreme şi mi s-a părut foarte bun, internetul pentru mobil este probabil cel mai bun din ţară şi cu cea mai mare acoperire la ora actuală, iar ofertele lor vorbesc de la sine.

De ce vorbesc de la sine ? Pentru că ştiu să le comunice, şi încă bine ! În ultimii ani, am fost obişnuiţi cu tot felul de reclame şi moduri de a le transmite clienţilor (actualilor şi potenţialilor) ceea ce compania are de oferit + un strop de autenticitate, poveste, emoţie sau creativitate. Poate v-amintiţi de CRBL şi de celebrele lui reclame, sau de Maximia şi lista poate continua. 

În ultimul an m-am convins că cei de la Vodafone au o echipă de marketing care este destul de aproape de perfecţiune. Ca şi nou concept de reclamă, Ghiţă Ciobanul naviga printre nori cu noua versiune de responsabilizare a clientului român. Cine nu îşi dorea să vadă un om simplu şi autentic, cu o meserie tradiţională, ce foloseşte reţeaua repectivă unde, când, cum şi de câte ori doreşte ? Normal că îţi trezeşte aşa un pic în tine spiritul de român (chit că eşti sau nu client) când îl vezi pe om, mergând cu oile la munte, vorbind la telefon şi ulterior stând pe net, pentru a îşi mai umple şi el timpul şi a-şi mai face prieteni (că altfel trece timpul, vorba aceea). Unde mai pui că extinderea cu produsele autentice, marca Ghiţă Ciobanul în magazine, a fost după parerea mea una din mutările geniale ce puteau urma unei astfel de campanii publicitare. 

Şi cum acum conceptul de nelimitat este în plină anvergură, noul an, alături de noua cartelă şi revenirea lui Paul Maximus au fost cam cireaşa de pe tort, acompaniaţi de o nouă aplicaţie de telefon, cu ocazia Crăciunului, care îţi spune cât de mult poţi să te bucuri de fapt de oamenii apropiaţi din jurul tău, şi cât stai de fapt pe telefon.

Adunând toate acestea într-un singur cuvânt, s-ar putea traduce ca fiind GENIAL, o campanie de marketing jos pălăria, iar eu unul, cel puţin, ca şi pasionat de marketing şi iubitor de idei creative şi autentice româneşti, aştept în continuare să văd din ce în ce mai multe astfel de campanii.  

vineri, 27 decembrie 2013

Ganduri de dupa Craciun

Stăteam şi mă gândeam la câtă însemnătate pot avea pentru noi unele Sărbatori şi evenimente deosebite. Crăciunul, ca şi Învierea, cred că raman printre cele mai importante şi speciale, iar dincolo de specificul religios, cred că sunt urmate îndeaproape de ziua de naştere şi cea onomastică.

Bineînteles, atunci când suntem mici, totul pare altfel...vorbim aici despre acea bucurie şi acele zâmbete de fericire pură pentru lucrurile simple, dar cu atât de multă însemnatate. Cred că am putea povesti ore în şir despre astfel de amintiri, iar sentimentele (re)trăite, ar avea cel puţin aceeaşi intensitate ca şi atunci. Îmi amintesc cum povesteam despre câteva din acele momente aici şi aici, când poveştile cu Moşii încă ţineau capul de afiş al acelor timpuri. La 4 ani de la scrierea lor si la încă vreo câţiva de la cele întâmplate, n-aş putea să spun că s-au schimbat foarte multe lucruri, poate doar ceva aspecte legate de trecerea timpului şi percepţia asupra ceea ce simţi în diferite momente. 

Nu ai cum sa nu te simţi special de Crăciun, mai ales cand eşti în mijlocul familiei, alături de prietenii cei mai buni şi de oamenii care contează, asta cu siguranţă. Poate nu mai este aceeaşi atmosferă, poate nu mai este zăpada care declanşa deseori acea magie a Sărbătorilor şi care te făcea să te simţi mereu ca un copil plin de voioşie, sau emoţia aşteptării darurilor supriză de la Moşul, dar elementele de bază rămân. Odată cu trecerea timpului, cred că începem să ne dăm din ce în ce mai mult seama că acasa va ramane mereu un loc foarte special, unde totul pare să fie exact aşa cum era cand universul nostru era aici întru totul; că senzaţia de acasă nu vine neapărat dintr-un loc, ci mai degrabă devine o stare de spirit ce depinde de oamenii care sunt lângă tine; că persoanele dragi şi speciale pot fi lângă tine mereu chiar dacă nu sunt prezente fizic; că lucrurile simple şi aparent fără prea mare însemnătate pot face uneori diferenţa de pe lume şi nu în ultimul rând, încă o dată, că daca îţi doreşti ceva, în proporţie destul de mare, vei găsi modalităţi de a ajunge acolo.

Sper ca Sărbatorile să vă fi adus linişte şi bucurie în suflete, iar eu vă urez toate cele bune !

duminică, 24 noiembrie 2013

Inspiratia, Google si The internship

A trecut o vreme de când nu am mai făcut o recomandare şi un review al unui film în acelaşi timp. Şi cum uneori, toate lucrurile se leagă într-un mod foarte armonios, aş putea spune că ziua de azi a fost destul de inspiraţională încât să facă toate aceste lucruri posibile.

Sunt unele momente când pur şi simplu ai nevoie să îţi aduci aminte cine eşti, ceea ce te caracterizează şi de ce merită  lupţi pentru tine, pentru lucrurile care te definesc şi bineînteles pentru ceea ce simţi şi crezi. De ce ? Păi e chiar simplu, ca să nu mai vorbim despre cel mai important aspect...faptul că eşti împăcat cu tine şi faci ceea ce contează, lucru ce duce (uneori mai greu, dar sigur) spre stropul de fericire din drumul pe care mergem fiecare. 

Primul lucru ce trebuia menţionat (inspiraţia) a fost bifat mai sus. Sunt de părere că sunt mai multe tipuri de inspiraţie. Cea de care am vorbit eu aici aş putea-o numi chiar inspiraţie proprie, pentru că deseori e nevoie de foarte puţin pentru a îţi da seama şi a-ţi reaminti unele lucruri esenţiale. Dar destul cu filozofia (e frumoasă şi ea, dar toate la timpul lor) şi să trecem mai departe. Ca tot vorbeam despre inspiraţie (de data aceasta împletită cu pasiunea), am avut oportunitatea să mă inscriu la Online Marketing Academy by Google şi să fiu unul din studenţii ce vor învăţa mai multe despre domeniul de marketing online, reţele de socializare şi alte instrumente precum Adwords sau Analytics. Cursurile durează 5 săptămâni, iar la sfarşitul lor, în urma unui examen, se acordă o certificare. Vinerea trecută a fost deja al doilea curs, până acum mai mult decat inspiraţional zic eu, şi sper ca lucrurile să se mişte cel puţin în acelaşi ritm.

Întâmplător sau nu, astăzi am văzut un film ce stătea la mine în laptop de ceva timp şi care se leagă în mare parte despre cele 2 lucruri de care am vorbit până acum. Este vorba despre "The Internship", o comedie simpatică şi motivaţională cu Owen Wilson şi Vince Vaughn, 2 tipi ce par a face slalom printr-un amalgam de joburi în vânzări fără prea mare însemnătate. Într-o încercare de a face ceva nou şi bun, cei 2 intră într-un program de internship al celor de la Google, unde (re)descoperă ce înseamnă să faci lucrurile cu pasiune, să fii motivat şi apreciat de oameni care contează şi mai ales, să vrei din tot sufletul să reuşeşti. De aici până la rezultat, s-ar spune că nu mai este drum prea lung, dar nu o să stric farmecul filmului, pe care vi-l recomand.

Şi cam aşa ar putea fi descris un început bun de weekend. Să auzim de bine !



sâmbătă, 2 noiembrie 2013

O piesa din puzzle-ul personal

Mergând pe ideea postului de ieri, şi de asemenea, gândindu-mă puţin la ceea ce spunea Cristi, tind să fiu parţial de acord cu el, chiar dacă mi-ar plăcea să cred că realitatea este totuşi alta. Există momente de pauză, care îţi aduc de cele mai multe ori liniştea de care ai nevoie, însă eu cred că dacă găseşti acele lucruri care îţi plac şi reuşeşti să le practici cel puţin ocazional, atunci pe lângă faptul că începi să te cunoşti foarte bine, poţi avea momente de pauză inedite şi de linişte interioară, iar în acelaşi timp să mai descoperi o piesă din mareţul (şi aş putea să îndrăznesc să spun interminabilul) puzzle al tău.


Tot plecând de la această idee, îmi aduceam aminte (din nou...şi uneori este nevoie de aceste lucruri) de modul cum mi-am descoperit pasiunea pentru scris, blogging şi prin extindere, alte domenii înrudite. Pe atunci nu prea ştiam cu ce se mănâncă acest lucru (cum de altfel n-aş putea să spun că intre timp am devenit un specialist), dar ştiam că mi-l doream. Totul a început destul de timid, în schimb în ochii şi-n sufletul meu se vedea şi se simţea acea scânteie pe care foarte rar o mai vedem astăzi in ochii oamenilor...se spune că oamenii sunt mult mai frumoşi atunci când vorbesc despre ceea ce le place să facă. Eu aş duce această zicală puţin mai departe şi aş îndrăzni să spun că ei devin cei mai frumoşi în astfel de momente. 

Pe masură ce timpul a trecut, blogul (pe atunci un loc al meu în încercarea regăsirii identităţii personale) a căpătat multe forme şi diverse tematici, în funcţie de perspectivele care apăreau la orizont şi bineînţeles, în funcţie de ceea ce se aşternea personalizat, văzut prin ochii mei. Multe persoane m-au incurajat de la început, alţii pe parcurs, şi mulţi dintre cei care i-am descoperit ulterior m-au învăţat multe doar prin modul lor de a fi şi de a scrie. Acum, după aproape 5 ani (chiar dacă eu sunt mult mai rar pe aici), mă bucur foarte mult să mai întâlnesc persoane care îmi spun că le e dor de posturile mele, şi în acelaşi timp persoane noi, care intră pentru prima dată pe aici şi le place ceea ce văd.

Tot din capitolul pasiuni şi hobby-uri, mai există o zicală care spune cam aşa: "Find something you love to do and you'll never have to work a day in your life". La prima vedere, i-aş putea da dreptate 100%. Uneori vine şi momentul când chiar poţi să îţi dai seama şi se iveşte o primă situaţie de acest gen. Depinde însă şi mult de limitele sau barierele care le întâlneşti în această situaţie, pentru că ele pot pune probleme imaginaţiei, creativităţii, şi drept urmare, libertăţii de a scrie. Până acum, aş putea spune că am fost relativ mulţumit...am reuşit să creez câte ceva şi pe un domeniu profesional, care să îmi placă foarte mult dincolo de nivelul de pasiune şi prin extindere să o corelez cu ideile avute de la bun început. Pe de altă parte, variabilele necunoscute la început, se descoperă de-a lungul timpului petrecut în ecuaţie şi îţi poţi da sau nu seama dacă cele 2 elemente pot merge cap la cap.

Şi mai sunt şi câteva momente de semi-plafonare, urmate de unul existenţial de revelaţie, atunci când după mult timp, vezi pe cineva cu aceeaşi privire în ochi pe care o aveai şi tu la un moment dat şi care vorbeşte cu la fel de multă pasiune ca şi tine...

And the rest is history...



vineri, 1 noiembrie 2013

Researching...(partea a treia)

Sunt mult prea puţine momente de linişte pură...între zgomotul acestei lumi care parcă nu se opreşte niciodată, alergatul după bani, autobuze/metrou, job, goana după fericire, iluzii, speranţe şi cai verzi pe pereţi, coexistenţa cu oamenii care nu mai ştiu parcă ce inseamnă valori, principii, să fii om şi veşnica înlocuire a măştilor, ne găsim aproape zi de zi într-o lume circumstanţială.

Bineînţeles, acest lucru nu pare să deranjeze foarte mult dacă stăm să ne uităm la genul de persoane enumerate mai sus. Undeva între aşa-zisul "anturaj" şi anumite "culturi" de natură locală, cel mai bine aparent se vor "adapta" tot cei care nu au o identittate personală...e puţin trist să vezi că societatea scoate pe banda rulantă roboţi, nu oameni, că educaţia, bunul simţ şi respectul par vorbe în vant pentru majoritatea covârşitoare a populaţiei, şi că mâna de oameni care chiar au fost crescuţi în acest spirit şi care vor fi ghidaţi mereu de detectorul de minciuni din piept, sunt consideraţi de fapt "ciudaţi".

Şi cu toate astea, noi continuăm să traim mult mai intens, mai cu însemnătate şi ştim să ne bucurăm şi de lucrurile ce par simple, dar care de fapt poartă cu sine mult mai multe decât s-ar putea vedea. Nu este poate cel mai simplu mod de a fi, cea mai uşoară cale de a rezista tentaţiilor, cel mai frumos sentiment să vezi că uneori munceşti pe brânci şi rezultatele par a fi sub microscop, dar cu siguranţă este calea noastră, din drumul pe care mergem, o investiţie în noi, pe termen lung, bazată pe vise, ambiţie, viziune, încredere în sine şi în Cel de Sus şi bineînteles, care aduce mereu un mic zâmbet şi un curcubeu, dupa o ploaie...



sâmbătă, 1 iunie 2013

1 iunie - now and then

Dupa ce initial nu ma gandisem cine stie ce la ziua aceasta decat ca un nou inceput de luna, si de asemenea ca un prag ce marcheaza debutul verii, dimineata mi-am reamintit ca totusi, 1 iunie mai are o semnificatie foarte importanta - ziua copilului.

Desigur, la 21 ani ai mei, nu prea mai pot afirma ca sunt copil, desi imi place sa cred ca trecerea timpului ne slefuieste si ne pregateste pentru viata, in timp ce in suflete ramanem aceiasi ce eram odata. Dupa cum ar spune ai mei si majoritatea parintilor in general, noi vom ramane mereu copiii lor, iar acest lucru ne incadreaza inca in categorie, macar din acest punct de vedere.

Revenind la ziua aceasta, de dimineata, mi-a revenit o parte din bucuria si entuziasmul de altadata, care ma caracterizeaza si care ma face sa privesc lucrurile cu un optimism desavarsit si care ma face sa cred ca orice este posibil, atata timp cat ti-l doresti. La ceva timp insa, nostalgia si-a facut si ea aparitia, multiplele perspective aducandu-ma relativ cu picioarele pe pamant, pentru ca timpurile se schimba. Si da, este bine ca se intampla asa, pentru ca daca toate ar ramane constante, nu am mai descoperi farmecul fiecarei clipe.

Ceea ce voiam sa accentuez cu acest post, este ca personal, imi dau seama ca nu ne mai bucuram cu aceeasi intensitate de lucrurile simple si este pacat ca se intampla asa. Ce-i drept, vremurile si oamenii deseori sunt obstacole puternice in obtinerea acestor momente. Dar asta nu ar trebui sa fie un impediment...imi dau seama pe masura ce timpul trece ca impacarea cu sine, pretuirea clipelor alaturi de cei dragi si bineinteles, a celor realizate pana in prezent, pot face ca unghiurile sa nu isi mai aiba locul (atat de important atribuit de noi) in varietatea de perspective.

Totul pare greu, imposibil, o obligatie si multe altele...in realitate, cel mai probabil suntem tot intr-o lupta cu noi si cu lucrurile care nu ne definesc chiar atat de mult, dar de care avem impresia ca avem mare nevoie...adevarul este destul de probabil undeva pe la mijloc...

Si mai spun un singur lucru...da, mi-e dor de momentele acelea cand eram surprins placut de mici bucurii, aparent nesemnificative astazi...dar imi dau seama ca de fapt ele contau si atunci si astazi prin raportarea la persoanele care faceau gestul...

Sa crestem mari, zic !

vineri, 17 mai 2013

Lucruri simple

Dupa cum spuneam si in alte postari precedente, cateodata este nevoie sa ne aducem aminte de niste lucruri pe care le stim deja, dar le omitem din diverse motive. Unul din ele, pentru mine il reprezinta lucrurile simple. Si pot spune ca intra multe in aceasta categorie...nimic neaparat sofisticat sau greu de realizat, dar uite ca totusi, de cele mai multe ori, uitam sa ne bucuram de ele.

Nu mi-a placut niciodata sa complic lucrurile, cu atat mai putin sa intru in ceva imbarligat pentru a il complica si mai rau. Trebuie sa recunosc, uneori mi se pare ca pot desface anumite noduri gordiane, cand vad anumite situatii, care in rationamentul meu se pot rezolva relativ usor, dar aici depinde.
Si am mai putea sa enumeram acea categorie de complicatii care merita. Nimic nu se realizeaza peste noapte, spunea o veche zicala, dar trebuie sa constientizam acea linie fina dintre efort si rezultatul scontat.

Cat despre modul cum trece timpul si cum ne organizam programul, mi se pare ca in aceste zile, chiar daca traim in secolul vitezei, putem fara probleme, daca ne dorim, sa il oprim, sa il incetinim din cand in cand si sa ne bucuram de ceea ce ne place, pasind cu succes printre probleme, taskuri si obstacole.

vineri, 10 mai 2013

Live inspired !

Uneori intamplarea face ca gandurile tale sa vina natural alaturi de cateva semne, aratandu-ti de fapt ceea ce stiai deja, dar pentru cateva momente pareai sa uiti...

Este intr-adevar uimitor cat de multe lucruri poti face pentru tine si pentru cei din jurul tau atunci cand reusesti sa incepi sa te cunosti, cand incepi sa vezi ca reactiile tale si modul tau de a fi te fac cine esti astazi, si ca fiecare clipa din experientele trecute a contat, construind drumul spre viitor.

Intotdeauna mi-au placut oamenii adevarati si povestile de viata...pentru ca in fiecare gasesti acea piesa de puzzle de care ai nevoie sa inaintezi spre visele si aspiratiile tale. Ele iti pot aduce mult asteptata inspiratie, care uneori se lasa greu descoperita...sau poate ne complacem sa ne blocam propriile noastre perceptii si o ratam.

Si cum nu avem, ca si o camera sau un filmulet butonul de rewind, sa nu uitam ca intotdeauna avem in piept detectorul de minciuni si nu ne putem insela pe noi insine, chiar daca ne lasam noua si atora senzatia ca o facem !

Live inspired !

joi, 28 martie 2013

Oameni si omuleti

Da...un subiect cu adevarat delicat...pe masura ce trece timpul imi vin din ce in ce mai multe idei insa despre cum ar trebui sa il abordez, iar ziua aceasta acompaniata de linistea acestei seri pare destul de prielnica pentru a face acest lucru...

Desi nu sunt chiar genul clasic de persoana care isi face o lista cu rezolutii pentru noul an (asta ca tot vorbeam aici despre cat de bun si implinitor a fost pentru mine anul trecut), am pus la nivel de subconstient pe un checklist imaginar (dar cu viziune) cateva lucruri...unul din ele se refera la oamenii de calitate din jurul meu.

Cu totii stim cat de greu este sa te mai bazezi pe cineva in zilele noastre...nu neaparat ca nu s-ar putea, dar tocmai datorita omuletilor, care practic vorbind ne cam mananca zilele, sufletul si nervii, nu mai putem fi uneori acei oameni, in adevaratul si maretul sens al cuvantului cu acele persoane care chiar conteaza pentru noi. Desigur, tot in grupul definit mai devreme, intra spre exemplu pentru mine acele persoane care pur si simplu sunt ca un gen de mentori, apropiati sau prieteni in acelasi timp. Cum se poate asa ceva ? Spre bucuria mea, inca se mai poate ! Este adevarat ca dai de ei destul de greu, dar de obicei, ii recunosti cand ii vezi.

Am fost si inca sunt inspirat de oamenii cu adevarat oameni. Greu de definit sau masurat in cuvinte, dar un lucru e sigur...ar trebui sa ne inconjuram pe cat de mult posibil de aceste tipuri de persoane. Pentru ca ei raman in primul rand atunci cand toata sala a iesit deja, ei spun lucrurilor pe nume fara jumatati de masura si fara neseriozitati, ei sunt cei care iti dau o mana de ajutor cand ai nevoie de o incurajare, si bineinteles cei cu care si daca stai de vorba, ai senzatia ca ai avut ceva de invatat.

Desigur, reciproca trebuie sa fie si ea adevarata...

O seara buna !

marți, 5 martie 2013

Retrospectiva lui 2012

Da ! Ca tot a venit vremea buna, si odata cu ea cheful de viata (sa zicem si de munca) parca incepe incet, incet sa prinda ceva mai mult contur decat o facea pana acum in acele zile intunecate interminabile, ma gandeam sa imi (re)incep si eu o postare pe care am vrut de mult sa o finalizez, dar din varii motive, aparent inca nu reusisem.

Stiu ca o perioada mult mai adecvata ar fi putut parea la inceputul anului 2013, la cateva zile dupa el, sa zicem chiar in prima luna. Ei bine, nu prea se putea acest lucru, conditiile fiind dupa caz, de sesiune, workshop sau chiar in momente bune de relaxare si distractie alaturi de oameni buni. Dar cum nu voiam sa ratez acest moment, mai ales pentru ca anul ce s-a incheiat acum 2 luni si un pic a fost unul extrem de bun, ma gandeam totusi sa ne aducem aminte de cateva lucruri ce se vor ramase in catastif...

Asa...primul lucru cu care ma pot lauda, luand-o cronologic este ca in aceeasi perioada anul trecut, eram unul din cei mai bucurosi copii (spun copii, pentru ca entuziasmul facea sa imi straluceasca privirea si sa imi inunde mintea cu idei bune), cand dupa unul din cele mai grele semestre din facultate, reusisem sa marchez o linie de 10 in sesiune. De aici pana la prima bursa, a fost doar un pas, pana la un mic sentiment de independenta si pana la lucrurile acelea care te fac sa fii mandru de tine si care te imping cu tarie mai in fata. Cam in aceeasi perioada reusisem sa ies si membru/student senator in Senatul Studentilor Academiei de Studii Economice din Bucuresti, lucru ce mi-l cam doream si la care ma gandeam de cateva luni. 

Prima echipa coordonata, primele proiecte organizate si un simt mult mai mare al responsabilitatii, scoteau din mine parca ce era mai bun, chiar daca weekendurile nu mai erau chiar weekenduri, iar zilele in majoritatea lor tindeau sa inceapa dimineata devreme si sa se termine seara tarziu. Experienta practicii de specialitate la Garanti Bank din perioada mai-iunie, a constituit un nou tip de realism ce se dorea experimentat: oameni tineri, ambitiosi si pasionati...intr-un cuvant super ! Anul 2 universitar se incheia o luna mai tarziu cu un nou succes, urmand ca la scurt timp, sa am onoarea de a-mi fi inmanata, dupa cum povesteam aici, cheia facultatii. A urmat o vara muncitoreasca, in care diferitele echipe din mediul academic din care eram parte, ma faceau sa ma simt inspirat, pregatirile pentru Bucharest Summer University 2012, incununate de evenimentul propriu-zis, urma sa devina o experienta de neuitat in calitate de organizator, oferindu-mi poate cel mai vast domeniu de unde puteam sa invat ce inseamna cu adevarat un proiect academic international.

Alaturi de cativa oameni minunati, lucrurile nu puteau sa mearga decat bine, asa ca anul 3 a inceput din inertia lucrurilor frumoase intamplate pana atunci. Cateva momente tensionate, datorate probabil oboselii si lipsei de vacanta se aratau la orizont, dar iata ca toamna aducea ceva nou...obtinerea unei burse de performanta organizatorica, pentru un singur student de la ciclul licenta si master. O alta experienta interesanta urma sa ma invete ceva nou...coordonarea de traininguri din cadrul Academiei de Training USR, si bineinteles, toamna a fost plina de momente frumoase alaturi de prietenii mei cei mai buni, fata de care le eram dator cu timpul impreuna ce ne lipsise atat de mult pana la acel moment.

Spre iarna, 2012 aducea multa treaba, zapada si premise interesante pentru 2013. Ce va fi anul viitor pe vremea asta ? Noi sa fim sanatosi si vom vedea. Pana atunci, pot spune ca anul 2012 a fost unul din ce mai impliniti ani (daca nu chiar cel mai), ii multumesc Celui de Sus, si sper sa ne ajute sa fim in fiecare zi mai aproape cu un pas de visele noastre !

duminică, 3 martie 2013

Evadarea in primavara

Cu acest gand in minte am plecat entuziasmat din Bucurestiul ce ma facuse putin mai agitat decat imi doream in ultima perioada. Ce e drept, nu ai cum sa iti alegi anumite momente si senzatii, sau poate ca inca nu am gasit eu reteta perfecta inca. Oricum, 1 martie, o zi ce se anunta si avea sa fie superba, mi-a demonstrat inca o data ca dupa iarna, primavara aduce din nou viata in natura, minti si suflete.

Mi-era dor de aceasta vreme si de modul cum ma face sa ma simt...mai vesel, cu moralul sus si cu zambetul pe buze...parca ai alta viziune cand nu mai stai mereu intre 4 pereti vazand ca afara este mereu mohorat. Nu stiu daca am fost vreodata un fan atat de infocat al primaverii cum sunt in ultimii ani. Iarna incepe incet, dar sigur (cu cateva exceptii bineinteles) sa ma faca sa urasc perioada, sa mi se para totul un subiect de clisee si de non-arta urbana.

Dar sa trecem peste acest subiect, cu speranta ca cel putin pana spre Craciun, nu va mai trebui sa ne confruntam cu el si sa ii uram primaverii un calduros bun-venit !

Personal sunt nerabdator sa vad ce mi-ai pregatit si sper ca pe zi ce trece sa pot sa am acea energie si stare de spirit pe care o astept de ceva timp incoace. Si in final, ceva in asentiment cu vremea frumoasa de afara :)

Mult zgomot pentru...

Fiecare dintre noi are propriul set de valori, dupa care se ghideaza sau macar incearca sa o faca, in speranta ca isi va atinge visele de mai mult sau mai putin timp conturate, si in acelasi timp ca va reusi sa se simta bine cu el insusi.

Problemele bineinteles apar in "momente-cheie", in timpuri vulnerabile sau confuze, cand experienta de pana atunci sau ceea ce stiai/credeai tu, nu se mai aplica, si intervine noutatea (sau putem sa ii spunem chiar inovatie, cand intri intr-o noua arie, descoperind totul pe pielea ta). Ce se intampla la aceste intersectii de drumuri ? S-ar putea spune fara prea mari probleme ca totul depinde in mare parte de modul cum iti faci alegerile...acestea creaza noi drumuri care de cele mai multe sunt cu sens unic, asa ca cel mai probabil niciodata nu vei sti ce s-ar fi intamplat daca alegeai cealalta/celelalte variante.

Fiind un subiect despre care am putea elabora destul de multe, vreau sa ma rezum momentan la parcursul de la idee la alegere, la oamenii care stau in umbra deciziilor noastre si bineinteles la ceea ce ne (de) motiveaza. Cum ne putem da seama, acesti factori reprezinta variabile schimbatoare de la o situatie la alta...nu prea poti face o comparatie, tocmai datorita personalitatilor si caracterelor diferite, in special cand ne raportam la timp...

Toate acele impulsuri de moment care le avem in urma diferitelor evenimente sunt de fapt reale, chiar daca emotiile si ratiunea nu se impaca cel mai bine in astfel de situatii si pot fi chiar diametral opuse. Ce-i drept, trebuie sa recunosc ca rabdarea (ce se stie ca este o virtute) tine mai mult de acele cateva secunde in care iti simti in vene cum iti curge lava, si iti simti propiul venin actionand...

Putem concluziona pentru moment ca energia noastra provine din cateva stari de spirit principale: succes-esec, iubire-ura, speranta-dezamagire, mandrie-rusine sau placut-dezgust...restul sunt doar vorbe in vant...

vineri, 22 februarie 2013

Linistea desincronizarii

Da...putina liniste...in sfarsit, cel putin, dupa o saptamana plina de ciudatenii, agitatie inutila si mici pierderi de timp...cateva alegeri mai mult sau mai putin fortate pe o mana relativ necastigatoare...doar na, suntem viitori economisti, tot timpul avand in minte costul de oportunitate.

Dar stim ca pe fundalul scenariilor, unele din cele mai importante aspecte lucreaza chiar la nivel de subconstient si cand noi nu suntem sau nu ne vrem de fapt prezenti in respectivele locatii, situatii sau coincidente...


Un singur lucru a parut sigur...lipsa sincronizarii unor lucruri destul de importante...nu stiu daca e vorba de factori si alte variabile ipotetice pe care statistica sau econometria le pot rezolva printr-o pocnire din degete. Sunt insa destul de convins ca a fost o perioada in care pur si simplu a lipsit acel dram de noroc ce era dorit din multiple perspective...

Dar stim ca intotdeauna Altcineva stie mult mai bine ce trebuie sa se intample decat noi...altfel nu am mai fi aici, si totul s-ar reduce la cateva momente ce se pierd intr-o suflare de vant, pe urma umbrelor ce altadata pareau atat de vii...



marți, 19 februarie 2013

Momente de inspiratie

Stim cu totii ca sunt rare, pe cat de rare, pe atat in schimb de bune si care iti ridica moralul in cel mai pur si natural mod posibil. Sunt acele dimineti in care timpul parca se dilata de-a lungul unei ore, si in care cu ajutorul unui gand bun al tau sau al altei persoane catre tine, iesi inspirat pe usa spre serviciu/facultate, etc, stiind deja ca soarele este rasarit si straluceste pentru tine.

Inspiratia nu vine chiar atat de des pe cat ne-am dori-o...si eu, personal nu am descoperit inca o metoda pentru a mi-o antrena, dar imi place sa cred ca printre minunatele taine ale subconstientului nostru, exista si asa ceva, pentru ca in fond si la urma urmei folosim doar maximum 10% din potential.

Si DA, cu siguranta in momentele de inspiratie, pur si simplu stii ca o zi frumoasa si plina de realizari urmeaza...sau daca nu, ai sanse destul de mari sa ti-o construiesti singur cu eforturi mici.

Voi cat de mult pretuiti inspiratia ?  Eu cu siguranta imi pot da seama cand imi lipseste...

vineri, 15 februarie 2013

O noua fila

Ca tot am avut cat de cat putin timp liber intre activitati si alte lucruri desfasurate in ceea ce se dorea a fi o vacanta intersemestriala de student de anul 3, m-am uitat retrospectiv la cateva dintre postarile mele, la ceea ce gandeam in momentele respective, la cate lucruri s-au schimbat sau nu de-a lungul celor 4 de ani care vorbeam aici, si bineinteles la ceea ce imi doresc in continuare sa fac cu aceasta frumoasa si revelatoare pasiune.


Primul lucru care mi-a venit in cap, a fost ca ar fi momentul sa ii dam o alta casa, ceva mai matura pentru varsta sa, si bineinteles sa vedem cum ne acomodam, daca ne convine mai bine si restul cred ca va veni de la sine.

Asa ca fara alte introduceri, imi si va urez bun venit in noua locatie a Find yourself again si speram ca schimbarea sa fie de bun augur, cu multa inspiratie si vizite cat se poate de dese, atat din partea voastra cat si a mea.

In rest, cred ca in proportie destul de mare suntem tot pe aceleasi lungimi de unda. Multa sanatate si Doamne Ajuta :)

duminică, 10 februarie 2013

A matter of choice...

Fascinat de acel normal,
Ce se vrea exceptional
Ma uit deseori spre mine
Insa nu te vad pe tine...

Stii, sunt un pretentios
M-analizez minutios,
Stiindu-ma poate prea bine,
Incerc sa nu ma mint pe mine.

Si da, stiu ca esti acolo
Si tu pe-acelasi drum solo...
Si tu vezi apus de soare
Si te lupti mereu mai tare.

Si-n acele serpentine,
Iti gasesti drumul spre tine
Si te intersectezi cu mine
Urcand panta spre "mai bine".

Intersectia insa vine
E nedirijata-n fine...
Din dreapta cineva vine,
Si trece pe langa tine...

Insa-aici proritatea
E de fapt filozofie,
Pentru c-autoritatea
O poti avea din o mie...

Andrei Răduţu, 10.02.2013

sâmbătă, 9 februarie 2013

Fara halfe(partea a treia)

Obisnuiam sa spun si sa cred (si inca o fac) ca nu imi plac jumatatile de masura. De ce ? Multe raspunsuri si multe problematici. La cateva din acestea am raspuns in posturile anterioare referitoare la aceeasi tema (aici si aici). La multe din ele, imi dau seama ca poti raspunde doar pe parcurs. Si cum drumul pe care mergem fiecare dintre noi nu este nici macar pe sfert liniar, farmecul vietii si al unor povesti pot interveni in orice moment.


Am adus din nou problema cu jumatatile de masura, gandindu-ma la cateva din prioritati. Asta ca tot vine vorba ca unii oameni reusesc sa isi tina prioritatile constante, iar altii reusesc sa creeze un mediu dinamic, tinand aproape perspective multiple, din care sa adapteze exact ceea ce simt ca este nevoie la momentul oportun. Tind sa cred ca aproape mereu am facut parte din cea de-a doua parte, stiind ca pot fi polivalent, ca am cu mine ceea ce este necesar pentru a valorifica pasiunea si ambitia in ceva ce sa ma impinga si mai in fata, spre ceva productiv, care sa imi aduca satisfactia mult dorita.

Si poate cea mai putin draguta jumatate de masura pe care trebuie sa o adopti este atunci cand timpul nu se impaca cu ceea ce ai vrea tu sa faci...cand profesionalul si personalul fac un concurs pe care tu nu poti sa il castigi...dar poate ca e totusi un lucru bun, nu ai cum sa te plictisesti sigur si varietatea in proportie destul de mare face mult mai bine decat obisnuinta cu un mediu static.

Asta asa ca tot am facut 4 ani de cand scriu aici (mai mult sau mai putin constant) acum vreo 10 zile si nu i-am acordat importanta cuvenita. Dar atunci cand iti pasa asa de mult, banuiesc ca e mai bine decat deloc, nu ?