Parfumul melancolic de toamna

Dupa un weekend minunat in compania celor mai buni prieteni(ca in vremurile bune cum s-ar spune, cand timpul era masurat in alte unitati de masura, si cand vacanta de vara era inca vacanta de vara fara griji), aceasta zi de luni ma duce cu gandul la un inceput promitator de toamna. 


Nu am fost un cine stie ce fan al toamnei...poate si pentru ca asociam intotdeauna venirea sa maiastra cu sfarsitul zilelor cu soare si caldura, cu sfarsitul vacantei de vara, cu inceputul galagios al scolii si nu in ultimul rand cu venirea frigului. De asemenea inca din primele zile cand cel de-al treilea anotimp al anului isi facea aparitia, acesta tinea sa ne impartaseasca o aroma tomnatica realizata parca dintr-un mix de fructe si legume, la care se adauga un vanticel ce facea ca fosnetul frunzelor sa nu mai fie la fel de vesel ca cel de pana atunci. La toata acestea, ploile interminabile din unele zile, descriau zilele de stat in patura cu un ceai fierbinte/cafea, cu o prajitura in fata si cu un film/carte buna de petrecut timpul.

Astazi, odata cu aceste cateva simptome ale noii-venite, imi aduc aminte iarasi de zilele de scoala. Interesant ca-ntotdeauna sa privesti in spate uneori. Dar nu-i nimic...timpul trece, la fel si micile amintiri melancolice din urma cu cativa ani, si odata cu ele si parfumul "imbietor" al toamnei...



Sursa foto