vineri, 30 decembrie 2011

Aceeasi privire spre infinit...

Timpul trece...oamenii se schimba...si odata cu ei, vin si pleaca alte trenuri in statii care poate pana atunci nici nu aveau o destinatie. De cele mai multe ori totul se rezuma la faptul ca circumstantele inevitabil se schimba si ca aparent nimic nu ar mai putea fi facut. Cred ca totusi, acest lucru defineste gresit ceea ce cineva crede in general despre el, mai ales cand vine vorba de persoanele din jurul sau. In fond si la urma urmei, un tren nu renunta sa opreasca vreodata in vreuna dintre statiile sale si nu isi pune problema sa mai scape din vagoane atunci cand i se pare un moment prielnic. N-as putea sa spun...incep sa cred ca totusi celebra expresie "carpe diem" ascunde sub sensul sau aparent simplu, o alta multitudine de semnificatii ascunse, care se descopera la o analiza putin mai atenta. 


Lasand asta la o parte, poate deveni un mod de viata sau o situatie cateodata destul de convenabila de a ceda anumite greutati care nu isi au rostul in lucrurile care se petrec zi de zi. 


Dar destul cu filozofia...recunosc ca mi-era un dor foarte mare sa trec pe aici, sa imi astern cateva ganduri si sa interactionez cu acei oameni pe care ii apreciez de ani de zile. Nu am mai facut-o de multa vreme...si pe masura ce timpul trece, pot sa spun ca imi lipseste din ce in ce mai mult. As putea sa spun foarte simplu ca toate se petrec altfel si cu asta sa incerc sa dau niste raspunsuri simple la intrebari complexe. Adevarul este ca aproape mereu lucrurile se desfasoara intr-un alt ritm decat ni-l planificam noi...sau poate nu am ajuns eu la acel nivel de randament care sa ma faca sa imbin tot ceea ce mi-ar placea sa fac pe timpul unei zile...sunt convins ca ambitia, vointa si pasiunea inca sunt cheile succesului in orice domeniu...si stiu ca inca traiesc intr-o tara de la care nu ma pot astepta la multe lucruri bune, dar asta nu inseamna ca atunci cand vine vorba de mine si doar de ceea ce pot sa fac eu, sa nu am asteptari inalte...mi-as pierde drumul spre vise, acel drum pe care inca sustin ca merg si ma indrept in ciuda obstacolelor care intervin...


Ma bucur ca m-a lovit in sfarsit dorinta de a reveni aici...sper sa reusesc sa o mentin, chiar daca sunt convins ca o sa am unele momente cand poate decat somnul imi va reincarca bateriile, dar cu toate acestea, pasiunile sunt ceea ce ar trebui sa ne completeze un mediu plin de rutine si intamplari colorate zilnic.


Si nu, nu m-am schimbat, ci pe zi ce trece o forma din ce in ce mai slefuita se contureaza...


La buna recitire !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu