Nu stiu de ce, dar niciodata nu am fost un mare fan al toamnei...poate pentru ca de fiecare data, cand eram mai mic, mi se parea ca distruge veselia unei veri minunate, compusa din culori, vise si farmec al vacantei. Toamna devenea un gen de sinonim cu scoala, care venea mai mult sau mai putin asteptata de mine si aspiratiile mele cele inalte si pline de idei...ulterior, in cateva saptamani urma sa ma obisnuiesc cu ideea ca soarele cel mult iubit si natura nu mai erau la putere asa cum mi-ar fi placut mie, si totul se rezuma in principiu la programul "magic" al scolii.
Anul trecut, toamna a adus ceva diferit...era primul an in care m-am dus la scoala sa rememorez clipele frumoase si acea urma de demult a emotiei copilariei ce se petrecea in acea zi...a fost altfel...eram alaturi de colegii si prietenii din liceu, si parca nu se mai legau la fel lucrurile...urma sa plecam si sa nu ne mai intoarcem zilnic in acea locatie care ne gazduise atatia ani...imi aduc aminte ca situatia devenise un pic ciudata, in conditiile in care noi, purtand acel sentiment de nou, ne pregateam sa ne luam zborul, fiecare spre facultatea lui...
Acum, n-as putea sa spun ca situatia seamana...a ramas decat acelasi peisaj in care am impresia ca soarele se pregateste de hibernat, in care decorul se va decolora incetul cu incetul si o mare schimbare, zic eu, fata de anii trecuti...nerabdarea de a intra din nou in acel program parca plin de evenimente in care entuziasmul, pasiunea, oboseala si traficul sunt partenerii tai de lucru...si sa nu uitam bineinteles de toti prietenii si colegii pe care nu i-am vazut de ceva vreme, si pe care o sa fim toti atat de fericiti ca ii vom vedea...o zi, doua, hai poate o saptamana...
Ce sa mai...vara s-a terminat, ca si vacanta, insa pana saptamana viitoare, avem tot timpul din lume sa rememoram lucrurile frumoase realizate si sa le lasam pe vara viitoare pe restul !
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu