Fara pic de regie...

Exact...fara vreun pic de regie, am ajuns sa nu ma tin de promisunea facuta si mai ales sa nu ma pot ocupa cu aceeasi pasiune si placere nemarginita de acest blog al meu(pe care il numeam odata cu mandrie loc de regasire al sinelui). Care ar fi motivele ?...multe si marunte, dar destul de nesemnifcative daca stau sa ma gandesc mai atent... nimic din ceea ce ar fi putut periclita o pasiune...si e din ce in ce mai frumos antagonismul existent pentru ca am o gramada de idei care abia asteapta sa si gaseasca rolul de protagonist intr-unul din posturile de pe aici...am tot asteptat si asteptat sa imi fac ordine in ganduri si sa ma pot ocupa linistit de pasiunea aceasta numita blogging de aproape un an...am zis ca dupa admitere si examene voi radia de fericire si imi voi urma planurile la care doar visam in perioada obositoare care a fost, si exact ca intr-un scenariu fara regie, la un moment dat mi s-a rupt filmul si am ajuns sa cutreier alte strazi decat pe cele ale drumului pe care mergeam...


Cum se poate asa ceva ?...nici eu nu pot sa imi dau seama...un lucru e insa cert...am dat in cateva gropi in ceea ce priveste prioritatea unor optiuni realizate vara asta si mi-am cam platit pretul pentru ele din cate imi pot da seama...ma tot uit in jurul meu si imi dau seama ca rutina aceea considerata normala a clasei a 12a si "simplele" bucurii pe care le aveam alaturi de cei dragi erau totul pentru mine in acele circumstante ale putinului timp liber(mai era si presiunea morala si stresul)...INSA o rotita a starii de spirit si a sinelui a deviat la scurta vreme de la terminarea examenelor si a grijilor prvind facultatea...m-am trezit dintr-o data cu o gramada de timp liber pe care nu stiam cum sa il exploatez mai bine...aveam cateva planuri facute si pe care imi doream foarte mult sa le duc la bun sfarsit de o vreme...incepusem sa realizez ca de acum imi pot continua pasiunile pe care le-am cam lasat in cutiute odata cu anul terminal 12 si stiam ca le pot face in paralel cu petrecerea timpului atat de mult dorit cu oamenii dragi din jurul meu...nu stiu unde s-a produs alunecarea in mintea mea, pentru ca in scurt timp, m-am trezit intr-o prapastie din care nu prea stiam cum sa ies, si partea cea mai rea, in incercarea de a iesi ma afundam mai tare...urat scenariu...


Pentru a scoate lucrurile la lumina, a trebuit sa imi aman multe din planurile si sperantele mele atat de realizabile pana atunci, si sa imi iau cat timp a fost nevoie pentru a iesi din acea perioada de-a dreptul tampita...asa ca as putea spune pentru inceput ca ma simt din nou determinat sa imi urmez drumul pe care merg si sa admit ca ma bucur ca momentul respectiv a picat intr-o perioada cand chiar nu aveam lucruri importante de realizat(chiar daca invatamintele au durat o vreme pana cand si-au gasit loc in mintea mea) si poate cel mai important...avem timp pentru toate(pot recunoaste ca am reactionat aproape ca un berbec pentru ca imi doream mult acele lucruri si circumstantele pareau mult mai mult decat favorabile...probabil de aici si dezamagirea pentru sperante)...intotdeauna cand se vrea, se poate face:)...nu intra zilele in sac(cum spunea o vorba).


O sa imi continui povestirile si ideile aici pe locul meu de regasire once again, once again, once again...