miercuri, 5 august 2009

Suncuius...(partea a patra)

Nu am putut si nu cred ca voi intelege vreodata de ce elevii si profesorii nu pot convietui in armonie, fara probleme, fitze sau figuri de ambele parti. E atat de greu sa ajungem la un compromis ?...se pare ca da. Am inteles...dincolo de faptul ca ai o mega responsabilitate cand organizezi o astfel de chestie, si ca trebui sa ai grija de fiecare in parte si ca toate pica pe tine, si hartogaraie si etc, avem si noi o varsta, chiar nu cred ca mai suntem atat de inconstienti sa ne avantam ca nebunii cine stie pe unde si sa facem cine stie ce gesturi necugetate astfel incat sa ne punem in pericol...asta chiar am inteles-o...ce n-am reusit eu sa inteleg e urmatorul fapt...de ce trebuie sa ne suparam unii pe altii din cauza comportamentului cand am putea frumos sa ne intelegem bine ?...in loc sa ne punem si noi de acord sa facem o treaba, interveneau pur si simplu mutritele...eu nu ma duc acolo, eu nu fac aia, e prea nu stiu cum , va duceti voi, sarim peste masa de pranz, care mai sare peste masa de dimineata isi ia bagajul si pleaca, etc. Pai ia stai asa mai fratie...am venit aici sa ne simtim in principiu bine toti nu ?...nu ca unii sa faca pe autoritarii cu noi si sa ii apuce piticii in timp ce noi chiar voiam sa dormim sau sa vizitam diferite locuri. Ce vina avem noi acum(logic vorbind) ca destinatia taberei nu cuprindea mai nimic interesant ?...si dincolo de asta, de ce sa nu ne bucuram de intreaga zi de balaceala la Felix(ci doar 4 ore) pentru ca sarim masa de pranz, sau de ce sa nu dormim si sa ne trezim la 7 pentru ca din nou sarim o masa ?...s-a intrebat cineva daca e chiar atat de dependent de o masa si daca chiar ii place asa mult cum am fost tratati ?...raspuns sec...NU...ce mai conteaza?...eu am zis...restul executarea...nu va convine?...pe sistem comunist...sa va fie de bine...eu dictez aici...

Partea tare a chestiei...mai erau si majori prin zona...asta e viata...sistemul si tara in care traim...de asta trebuie sa luptam sa shimbam cercul asta vicios. E chiar asa greu ca totul sa fie bine ?...eu zic ca nu...doar un pic de efort din partea fiecaruia si ar fi totul numai bine...e greu insa cand unii au impresia ca au steagul dreptatii in maini...

4 comentarii:

  1. Bucura-te ca ai avut momente cat de cat frumoase totusi (natura, relaxare, prieteni). Restul uita-le! Pastreaza din fiecare intamplare partile frumoase, pentru ca merita mai mult.
    Noi aveam un profesor de mate care la scoala ne dadea numai 3-4 si era foarte strict, iar in excursii ne lasa sa facem ce vrem. Bea cot la cot cu noi, ne lasa sa plecam unde vrem, la ce ora, cu cine vrem. :)) In viata de zi cu zi era cel mai "de gasca" adult care avea grija de noi (in raport cu varsta noastra). Ajungeam la scoala si continua cu 3 si 4 :)) Tare, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte criminal:))...exact asta si fac, incerc sa pastrez ce e mai bun din orice situatie pentru ca de rele suntem satui si vom fi in continuare

    RăspundețiȘtergere
  3. da! e greu, nu se va intampla prea curand, societatea noastra nu permite acest lucru..

    RăspundețiȘtergere
  4. Sistemul e prost realizat...asta e viata...Romania...

    RăspundețiȘtergere