vineri, 3 iulie 2009

Secretul vindecator al marii

In mod normal, azi, impreuna cu tatal meu ar fi trebuit sa ma indrept spre casa, dupa cele 9 zile frumoase petrecute pe malul Marii Negre. Nu am vrut asta din vreo cateva motive, cel mai important cred eu fiind ca intotdeauna voia Domnului. Chiar daca prin jurul orei 9 cerul se arata putin innorat, iar tatal meu imi sugera ca ar fi mai bine sa plecam spre casa, eu i-am sugerat sa mai ramanem inca o zi...nu aveam sa regret alegerea facuta.

Peste o ora deja soarele era domn pe cerul unde norii nu se treziesera inca din somnul dulce al diminetii, asa ca am plecat(mai mult fara a tine neaparat) spre plaja. Cand am ajuns, nisipul deja incepuse sa friga, iar apa marii...wow...nu am mai vazut-o asa. De indata ce am intrat, m-a primit cu caldura pe care ai primi o persoana draga in sufletul tau. Era calda si placuta...pe langa toate astea, o limpezime, o culoare si o liniste interioara aveau sa imi atraga privirile si simturile. Am inotat de placere o ora si jumatate, timp in care marea inca imi dezvaluia din secretele ei pe care nu le-am putut sesiza pana in acel moment(sau poate nu erau vrute pana atunci a fi descoperite de mine).

Am inotat cum spuneam , de drag pana mai spre larg...acolo marea mi-a soptit duios, ca imi stie povestea vietii si de aceea vrea sa imi arate cateva din secretele ei...pentru inceput m-a linistit asa cum nu mai fusesem de o perioada importanta de timp...limpezimea, linistea si caldura din jurul meu faceau lucrurile sa para mult mai altfel...si asa aveau sa fie...aveam sa descopar ca nu degeaba imi place mie sa meditez pe tarmul marii, nu deagaba gandurile mele sunt pur si simplu luminate la vazul ei, ci pentru ca spiritul sau reprezinta o parte din mine, la fel cum eu am o pasiune pentru mare. M-am bucurat de aceste momente, pentru ca veneau ca o gura de oxigen...descoperind secretul vindecator al acesteia, spiritul meu si puterea de lupta au crescut considerabil, iar recuperarea identitatii mele este aproape completa.

Sper sa mai pot ajunge macar o data vara aceasta la mare...se pare ca dorul de aceasta nu a facut decat sa ma faca sa realizez niste lucruri importante...dincolo de aparente...ramanem tot noi.

Multumesc Marea Neagra !

8 comentarii:

  1. Si eu ma simt la fel dupa o zi cu marea. Sunt Rac si ador marea, lacurile... tot ce tine de apa.
    La capitolul innotat, stau... asa si asa. Adica in cazul in care sunt in larg ma pot tine la suprafata si pot sa merg pana undeva unde pot ajunge sa ma tin cu picioarele pe pamant. Asta in cazul in care ma duce cineva pana acolo, daca nu, nu ma aventurez singura :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Intotdeauna se poate mai bine(era o vorba)...dar si mai rau(zic eu:d), asa ca e ok. Eu sunt Sagetator, foc puternic rau:d, bataios, luptator pana la ultima suflare si destul de incapatanat(desi stiu cand sa ma opresc). Se pare ca ma revigorez si linistesc foarte mult in apa:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce bine de tine Rappa_ru' ca ai stat atat de mult timp la mare. Mi-ar placea si mie sa merg, dar nu sa stau chiar asa de mult ca ma cam plictisesc la un moment dat :)
    Iti doresc bafta multa sa mai mergi de cate ori vrei tu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc Anne...poate ne intalnim pe litoral cine stie;)

    RăspundețiȘtergere
  5. marea e frumoasa.. dar pe me nu ma linisteste:D mie imi place marea agitata cu valuri ( nu de 7 m, mai mici asa sa nu ma inec:))) sa fie eventual si innorat afara ca de obicei atunci e si mai calda apa:D, dar curata, destul de rar asta. litoralul nostru e murdar si rar gasesti un loc curatel care sa te faca sa te bucuri foarte mult de mare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Stiu...doar ca se mai poate uneori...eu am fost placut surprins sa gasesc marea intr-o conditie aproape de perfectiune:)

    RăspundețiȘtergere
  7. pai daca te-ai dus in iulie. eu de obicei ajugeam in august:D

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu tot in august, doar ca anul asta am experimentat lucruri noi

    RăspundețiȘtergere