sâmbătă, 2 noiembrie 2013

O piesa din puzzle-ul personal

Mergând pe ideea postului de ieri, şi de asemenea, gândindu-mă puţin la ceea ce spunea Cristi, tind să fiu parţial de acord cu el, chiar dacă mi-ar plăcea să cred că realitatea este totuşi alta. Există momente de pauză, care îţi aduc de cele mai multe ori liniştea de care ai nevoie, însă eu cred că dacă găseşti acele lucruri care îţi plac şi reuşeşti să le practici cel puţin ocazional, atunci pe lângă faptul că începi să te cunoşti foarte bine, poţi avea momente de pauză inedite şi de linişte interioară, iar în acelaşi timp să mai descoperi o piesă din mareţul (şi aş putea să îndrăznesc să spun interminabilul) puzzle al tău.


Tot plecând de la această idee, îmi aduceam aminte (din nou...şi uneori este nevoie de aceste lucruri) de modul cum mi-am descoperit pasiunea pentru scris, blogging şi prin extindere, alte domenii înrudite. Pe atunci nu prea ştiam cu ce se mănâncă acest lucru (cum de altfel n-aş putea să spun că intre timp am devenit un specialist), dar ştiam că mi-l doream. Totul a început destul de timid, în schimb în ochii şi-n sufletul meu se vedea şi se simţea acea scânteie pe care foarte rar o mai vedem astăzi in ochii oamenilor...se spune că oamenii sunt mult mai frumoşi atunci când vorbesc despre ceea ce le place să facă. Eu aş duce această zicală puţin mai departe şi aş îndrăzni să spun că ei devin cei mai frumoşi în astfel de momente. 

Pe masură ce timpul a trecut, blogul (pe atunci un loc al meu în încercarea regăsirii identităţii personale) a căpătat multe forme şi diverse tematici, în funcţie de perspectivele care apăreau la orizont şi bineînţeles, în funcţie de ceea ce se aşternea personalizat, văzut prin ochii mei. Multe persoane m-au incurajat de la început, alţii pe parcurs, şi mulţi dintre cei care i-am descoperit ulterior m-au învăţat multe doar prin modul lor de a fi şi de a scrie. Acum, după aproape 5 ani (chiar dacă eu sunt mult mai rar pe aici), mă bucur foarte mult să mai întâlnesc persoane care îmi spun că le e dor de posturile mele, şi în acelaşi timp persoane noi, care intră pentru prima dată pe aici şi le place ceea ce văd.

Tot din capitolul pasiuni şi hobby-uri, mai există o zicală care spune cam aşa: "Find something you love to do and you'll never have to work a day in your life". La prima vedere, i-aş putea da dreptate 100%. Uneori vine şi momentul când chiar poţi să îţi dai seama şi se iveşte o primă situaţie de acest gen. Depinde însă şi mult de limitele sau barierele care le întâlneşti în această situaţie, pentru că ele pot pune probleme imaginaţiei, creativităţii, şi drept urmare, libertăţii de a scrie. Până acum, aş putea spune că am fost relativ mulţumit...am reuşit să creez câte ceva şi pe un domeniu profesional, care să îmi placă foarte mult dincolo de nivelul de pasiune şi prin extindere să o corelez cu ideile avute de la bun început. Pe de altă parte, variabilele necunoscute la început, se descoperă de-a lungul timpului petrecut în ecuaţie şi îţi poţi da sau nu seama dacă cele 2 elemente pot merge cap la cap.

Şi mai sunt şi câteva momente de semi-plafonare, urmate de unul existenţial de revelaţie, atunci când după mult timp, vezi pe cineva cu aceeaşi privire în ochi pe care o aveai şi tu la un moment dat şi care vorbeşte cu la fel de multă pasiune ca şi tine...

And the rest is history...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu