sâmbătă, 3 noiembrie 2012

(Ne)inclinatii spre comunicare si colaborare

Tehnic vorbind, omul este destinat sa traiasca, convietuiasca si colaboreze mai ales, cu semenii sai, pentru ca singur nu poate face mare lucru si pentru ca nu-i asa, Dumnezeu, prin nemarginita sa iubire, ne-a facut sa ne iubim aproapele ca pe noi insine.

Stim de asemenea ca inca de mici suntem invatati sa ne descurcam in societate, prin diversele institutii la care parintii nostri ne trimit, pentru a favoriza procesul de educatie, prin socializare, comunicare si cooperare. Astfel, ajungem teoretic sa ne conturam pe sfert personalitatea si anumite idei pana prin jurul scolii generale, cand deja doamnele educatoare si invatatoare au pus in rama niste comportamente si au "negociat" niste obiceiuri.


In gimnaziu si in liceu, lucrurile iau o alta turnura, cand lucrurile "specifice" varstei intra in contradictie cu alte lucruri esentiale, care par invizibile la acel moment, si pe care parintii se straduiesc inca sa ni le faca cunoscute, pentru ca in pasi mari, se apropie momentul plecarii de acasa, spre facultati si traitul de unul singur(si ma refer aici la modul singur intr-o lume noua), in alte comunitati.

Conturarea sistemului de valori, dupa cum spuneam si aici, pare un proces foarte complex, dar care are nevoie de multe procese de stimulare, analiza si implementare. Cumva, la un moment dat, un factor declansator intervine si exista posibilitatea devierii aproape pe nevazute a unei idei in alta.

Stim ca nu neaparat cele mai bune idei au parte de cele mai bune implementari, asa ca rezultatele pot fi uneori surprinzatoare. 

Si poate cel mai interesant este sa iti poti observa drumul pe care ai mers prin intermediul subconstientului si a celor apropiati ce te sustin si incurajeaza. E vorba pana la urma de mici (ne)inclinatii de moment, nu-i asa ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu