duminică, 1 iulie 2012

Despre motivatie si pasiune

Cand eram mici, eram mereu intrebati de parinti (in special cand rudele si prietenii de familie se reuneau faimoasele intalniri) ce vrem sa fim cand ne facem mari. Bineinteles, la vremea aceea, raspunsurile variau in functie de preferintele pe care le apucasem sa le "descoperim" si care ne confereau un confort spiritual in ceea ce ne priveste, plus o mica influenta de-a lui mami si tati, inclusa intamplator in peisaj.


Dar iata ca timpul trece, si pe masura ce ne marim in ani, caratere si personalitati mai mult sau mai putin maturizate, ajungem la momentul in care intrebarea nu mai este la fel de amuzanta si draguta pe cat era cand eram mici...prima intrebare mai generala ajungem sa ne-o punem la examenul de capacitate/teste nationale(asa se numeau in 2006 cand le-am dat eu)/evaluare nationala/teze sau cum se mai numesc ele astazi. Apoi se presupune ca daca viziunea a fost buna, in 4 ani, avem timp sa descoperim ceea ce ne place si sa inclinam spre un domeniu care sa ne faca fericiti, motivati din inertie si pasiune...numai ca lucrurile nu stau chiar asa de simplu...si vorbim aici de sistemul de invatamant, timpul liber petrecut dupa cum fiecare si-l ordoneaza, acele lucruri care largesc orizonturile(sau care ar trebui), dar si motivarea elevului de a fi "impins de la spate" de sustinatorii sai, si aici vorbim de parinti, diriginti si profesori "care au vazut idei".


De abia ulterior, putem sa alegem o cale din sutele disponibile si sa incercam sa o cunoastem cat mai bine...ce ar trebui sa ne conduca spre ascendenta piramidala ? Acel(e) lucru(ri) pentru care a refuza sa ne odihnim, sa mancam, sa bem, sa pierdem timpul pentru ca ne plac la nebunie, ne motiveaza si ne fac sa fim buni sa ne simti mandri de noi atunci cand le facem...


Si atunci vine intrebarea...cati dintre noi mai avem inca motivatia si pasiunea pentru a realiza lucrurile care ne plac, intr-o tara plina de constrangeri ? 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu