joi, 23 februarie 2012

Fara halfe(partea a doua)

Acum aproape 2 ani si jumatate, ratacit in gandurile verii lui 2009, aduceam problema jumatatilor de masura, denumite atunci de mine halfe, dupa cum spun fratii nostri multiperspectivisti, vorbitori de limba engleza. Aici, descriam cateva lucruri care ma suparau extrem de tare la acel moment, datorate unor evenimente care ma prinsesera oarecum cu garda jos.

Astazi, constat ca in mare parte, dincolo de niste slefuiri mai mult sau mai putin artistice, parerea, principiul si consideratia pentru acest subiect a ramas 90 % intacta, mai ales cand vine vorba de lucruri esentiale si de piloni ai caracterului si comportamentului. M-am intalnit cu o situatie destul de diferita fata de cea de atunci, dar in acelasi timp oarecum din aceeasi arie. Dilema existentiala intervine ca de obicei, cand dincolo de activitatile de zi cu zi, iti mai ramane putin timp sa meditezi si sa iti faci chiar loc pentru tine, pasiunile tale si oamenii care conteaza de fapt. In acele momente(si nu excludem aici toate activitatile de zi cu zi care se vor a fi indreptate spre sublinierea verbului "a conta"), chiar iti doresti ca totul sa fie aproape de o satisfactie maxima, care sa iti aduca un zambet pe buze si amintiri grozave pentru acele timpuri cu multa umbra si ploaie care intervin inevitabil in ceea ce numeste farmecul vietii.

Ceea ce voiam sa accentuez de fapt...DA, e extrem de greu sa iti dai seama ce ar fi mai bine in viitor si cum ti-ar fi mai bine in conditii pe care de obicei nu le poti prezice, DAR cu siguranta inima si acel lucru care se numeste "de la sine", precum si Domnul te vor ajuta in continuare cand nu stii ce sa faci si o intersectie de drumuri cu multe benzi reversibile se iveste neasteptat in cale...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu