luni, 24 octombrie 2011

Calatorii interminabile...

As vrea de multe ori sa incerc,
Sa nu ma mai ranesc de-al tau iceberg
Si sa te cred atunci cand iti doresti
Cu ale tale vorbe sa ma indulcesti...


Eu nu sunt chiar asa de-amar...
Inca nu imi dau seama cum iti par.
Ma uit uneori retrospectiv,
Gandindu-mi verbele infinitiv.


Si da...poate nu zic nimic...
Astept fara sa imi dau seama ritmic...
Si trece o zi, doua, sau chiar mai mult
Pana sa realizez durata acelui timp mut...


Si reintalnirea are o esenta dulce,
Pentru ca timpul vreme multa aduce.
Si poate pe sulfet reintipareste
Acele vorbe pe care ea le iubeste...


Dar vine urmatoarea zi in care dai uitarii,
Acel fermecator freamat al contemplarii...
Si parca esti inversul celebrei Ana
Ce cladesti noaptea zidul si refaci rana...


N-as sti mai mult acum ce pot a spune...
Astept ca timpul inca sa ne lase urme...
Si incet, unul cate unul sa adune,
Sa onduleze iarasi din trecut cateva dune...


Andrei Radutu, 24.10.2011


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu