marți, 21 iunie 2011

Pasiunea, jumatatile de masura si oamenii din jurul nostru

Fiecare clipa are farmecul ei...iar aceasta este inconjurata de anumiti oameni, anumite locuri si situatii in care viata te poarta ca intr-o calatorie spre urmatorul orizont. Aparent totul pare frumos din exterior...cum ar putea fi altfel cand fiecare dintre noi incercam ca macar intr-o anumita masura sa parem mai mult sau mai putin decat suntem deja, sa aratam mai mult sau mai putin din ceea ce putem face si sa ascultam sau nu de acea voce interioara care ne spune sa ramanem noi si sa ne simtim bine in pielea noastra indiferent ce spune si crede lumea...


Fiecare pas pe care il facem arata un anumit grad de pasiune...putini oameni incearca sa traiasca la intensitate maxima fiecare moment, sa incerce sa descopere frumusetea fiecarui drum care se asterne in fata si sa gaseasca acea pasiune care ne face sa visam si sa o luam de la capat de fiecare data cand un drum ni se inchide sau blocheaza...de multe ori incercam sa facem compromisuri, cu ceilalti, dar cel mai important ramane pe de alta parte compromisul cu noi insine, acel lucru care ne defineste si ne descopera exact asa cum ar trebui sa fim, sa actionam sau care ne aduce acel zambet fara mari eforturi...oare cat de bun este acel compromis si pana la ce limita putem spune ca ne-a fost cu adevarat folositor, oare ce oameni avem de fapt langa noi si cum suntem perceputi in momentul in care facem cel mai mic gest spre bunavointa, intelegere si in final un compromis ?


Care oameni mai sunt cu adevarat destul de oameni sa realizeze ca de fapt nu traiesc intr-un glob de cristal si ca de multe ori in aceasta viata au nevoie de cei din jurul lor poate pentru cel mai mic si nesemnificativ detaliu sau pentru cel mai mare serviciu ? Cati dintre noi isi dau seama cat de importante au fost unele clipe si ca unele persoane au inteles cu adevarat semnificatia lor ? Cati dintre noi ne mai aducem aminte de cateva dintre situatiile limita in care cel mai mult au contat ajutorul de Sus si acel om(poate mai mult sau mai putin trecator), care s-a oprit, a pus un umar si a indulcit o lacrima, o inima, un suflet ?


Intrebari pline de mister, al carui raspuns il primim zi de zi prin ceea ce am fost, suntem si vom fi, alaturi de cei care apar sau dispar fara urma din ceea ce s-au numit odata trecatori prin viata noastra...


P.S.: Am vazut acest film in aceasta dupa-amiaza si trebuie sa recunosc ca aceste scene, ce descriu o viata practic simpla, de zi cu zi, ar putea sa ne duca cu gandul la multe lucruri pe care pasiunea, jumatatile de masura si oamenii din jurul nostru le intalnesc in drumul pe care fiecare dintre noi mergem. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu