joi, 21 octombrie 2010

Wake up call !

Stiti gestul acela(pocnitul din degete) pe care il fac deseori psihologii sau personalul de specialitate atunci cand isi termina terapia cu acei pacienti ce au nevoie de transa ?


Eu cred ca e doar partial adevarat. Toti avem nevoie la un moment dat de acest pocnit din degete, fie el mai pe bune sau nu, pentru ca trebuie uneori sa ne trezim din starea aceea "intermediara" in care ne aflam si cu care avem tendinta sa ne obisnuim in speranta ca evolutia din viitor ar fi pozitiva si nu negativa. Hmmm, da, e unul din punctele critice(cum spune o teorema din matematica de liceu) care spune totul si absolut nimic in acel moment, dar oare cine sta sa le analizeze ?...Subiectivismul e in floare, si mai ales cand isi atinge potentialul maxim, chiar ca lantul de cauzalitati are toate sansele sa isi mai aduage o zala de sustinere.


Si ce ar fi de facut in aceste circumstante ?...buna intrebare...sa zicem doar ca ar fi bine sa gasesti cheia spre portita de scapare din lumea "de vis" care se clatina...si ce daca cheia e ruginita si o sa dureze ceva pana indepartam stratul acela de impuritati de pe ea ?


Oare drumul pe care il urmam e asa de departe ?...NU...e la un pas distanta, si ca de obicei lupta cea mai mare o dai tot cu tine pentru ca soarele este tot deasupra, cerul este la fel de albastru ca si ieri, iar Cel de Sus ne indreapta mereu spre cele mai bune cai.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu