De cand cu testul psihologic de la scoala de soferi, mi-am dat seama ca viata e practic un ansamblu de drumuri imbarligate, pe care trebuie sa le descoperi, intr-un final...in principiu, nu ar trebui sa fie mari batai de cap, la majoritatea, dar ca intotdeauna, cele ce fac diferenta sunt cele mai de pe urma, cum s-ar spune...acolo se vede practic, indemanarea mintii fiecaruia, iar in caz personalizat, eu zic ca exercitiul unor mici atribute psihologice...
Drumul in general ti-l croiesti, spre ceea ce se cheama, lumina, sau Calea catre adevar(alias iesirea din asa-zisul labirint)...ca de obicei, ca altfel ar fi prea frumos, sunt cateva persoane prin jurul nostru care ne mai pun cate un zid, menit sa ne ascunda o parte a firului cursiv al nostru...atunci, nu ramane de facut decat sa fii tu si sa marchezi cunoscand terenul, o cale...analizand obiectiv si partea considerata complementara primei cai, vei constata sau nu ceea ce stiai deja...atunci intervine de fapt ceea ce se cheama proba suprema...nu pentru tine, ci culmea, pentru cei care au actionat constructia ziduletului de care va povesteam mai devreme...in acel moment tu de fapt stii calea spre iesirea din labirint, iar "arhitectii" au ramas pe post de minotaur...
Ce voiam sa exprim cu acest post ?...un alt moment de filozofie...poate prea reala...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
interesant articol. stii ca ti-am mai spus eu ceva cu filosofia.. sper ca nu ai uitat:P
RăspundețiȘtergerecat despre teste psihologice, eu am dat unul si am ras foarte mult, pt ca intrebarile se repetau, sau erau puse sub alta forma si tot asa. mie mi s-a parut simplu, dar ce mi-a atras atentia este cat de mult poate sa spuna despre tine intrebarile aparent fara rost. (vezi si leapsa ta caterincoasa..)
omul e interesant.
Multam;)...nu am uitat;)
RăspundețiȘtergere