miercuri, 5 august 2009

Suncuius...(partea a treia)

Va povesteam eu mai demult(daca imi aduc bine aminte) ca nimic nu ma face sa ma simt mai bine atunci cand sunt suparat sau trist decat un peisaj vazut de la inaltime sau o apa curgatoare. Cum dincolo de peisajele turistice locale vizitate(pe care nu puteai sa le vizitezi mereu), de alte cateva calatorii, de distractia de la pensiune, de fotbal si de putina caterinca pe care o faceam de nevoie, nu prea aveai ce face, ba mai mult eu cum nu puteam sa fiu in totalitate eu, deseori apelam la bratele deschise ale naturii care ma facea sa ma simt mereu puternic, si totusi ca un copil...am ales sa postez cateva poze separat in acest post pentru a-mi aminti de prietenii mei facuti acolo, peisajul si natura.

Aici stateam eu mereu, pe marginea versantului privind in zare toata valea...e pur si simplu minunat...










































4 comentarii:

  1. mda, te-ai cam intrecut pe tine cu pozele astea, frumoase foc..
    insa nu e atat de bine sa te uiti cand esti deprimat de sus la o apa, noroc ca am incredere in tine:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Multam:)...nu am planuri sinucigase, stai tu linisttita, am foarte multe pentru care merita sa traiesc, chiar daca uneori imi vine ca fiecaruia sa imi iau campii...sinuciderea e un act de lasitate mare...cat despre mine, ador sa privesc de sus peisajele minunate:). Ma elibereaza de energiile negative, imi dau putere de lupta si imi linistesc gandurile:)

    RăspundețiȘtergere
  3. vezi, de aceea am eu incredere in tine:D placut sa vezi de sus, e o senzatie de implinire pt mine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si pentru mine de eliberare a gandurilor si o umplere a dozei de frumos:)

    RăspundețiȘtergere