duminică, 28 iunie 2009

Istoria prinde viata

Nu stiu daca stiti, dar eu sunt destul de pasionat de istorie...bine, poate nu in masura in care imi doresc sa fiu, dar oricum pasiunea exista si e un lucru despre care imi place sa vorbesc si sa citesc(nu intotdeauna, dar cu siguranta face parte din capitolul pasiuni). Desi clasa din care fac parte este a profilului real, si un elev ca mine ar trebui in teorie sa isi bata capul numai cu materiile de acest gen, se poate spune ca sunt un pic mai complex(hai sa ma laud putin:))). Da, sa vedem, se intampla prin clasa a 5a cand descoperind geografia, nu exista la acel moment o materie care sa imi placa mai mult. Mutarea la Colegiul National "Nicolae Iorga" si intalnirea cu noul profesor de istorie de atunci avea sa ma faca sa urasc istoria(doar pentru moment). Am ajuns sa il apreciez pe acel profesor, chiar daca se comporta urat, arogant si de abia scotea din pix nota 10, pentru care munceam(si cand spun acest lucru, credeti-ma, era de munca). In fine, anii au trecut, profesorul s-a schimbat, si aveam sa ma apropii de aceasta materie mai mult ca oricand. Departarea de geografie si clasa a 8a in care aveam sa sustin Testele Nationale, aveau sa ma faca sa iubesc istoria probabil pe termen nelimitat. Ca inca sa ma laud, am luat 10 la acel examen, si puteam face mult mai mult...in aceeasi clasa a 8a aveam sa aleg sa merg la Olimpiada de Matematica, in locul celei de Istorie(mare greseala, pe care inca o regret...aveam sa aflu ca nationala avea loc in Prahova, iar locurile de calificare plecau de la premii si se opreau la mentiuni). Odata cu intrarea la liceu, am regretat ca nu am putut sa ii fac pe plac fostei mele profesoare care m-a ajutat atat de mult pentru examen, clasa, olimpiada, iar eu nu am reusit sa duc la bun sfarsit ceea ce voiam...sa merg la aceasta. Mi-a spus ca noua mea profesoara este o colega de a ei din facultate, si ca nu este mare diferenta intre ea si cea care avea sa vina. Acest lucru s-a confirmat...noua si actuala mea profesoara de istorie este o femeie de nota 20...incepand de la faptul ca se implica si tine la toti elevii, incearca sa faca totul sa iasa bine, sa multumeasca pe toata lumea si termnand cu faptul de a fi pur si simplu un om cu niste calitati pe care le apreciez foarte mult.

M-a ajutat mult de-a lungul acestor 3 ani si am simtit ca trebuie sa duc ceea ce am inceput la bun sfarsit. Inca de la inceput, ea a avut incredere in mine si a vazut si crezut in mine. Am mers la Olimpiada de Istorie in fiecare an, nelasand nimic sa intervina(stiam eu...din urma), dar mi s-au pus de fiecare data piedici, in fiecare an, de acelasi elev din Colegiul National "I.L.Caragiale" si pilele lui, astfel ca in fiecare an de studiu am obtinut un surprinzator loc 2 la o distanta foarte mica si constanta fata de acesta(daca nu ma insel...a fost vorba de 0,2 in fiecare an...)...destul de criminal nu ?...asa zic si eu...sunt curios anul asta...in fine, profesoara mea de istorie nu stie cum sa imi mai multumeasca pentru cate am facut pentru ea(spune ea)...eu nu vad lucrurile asa...am facut ceea ce imi place, si poate intr-un fel, ceea ce trebuia sa fac...pe de alta parte, la ce om este si la cate a facut pentru mine, merita mult mai mult decat cateva premii la o olimpiada...nu stiu daca voi reusi eu sa ii multumesc indeajuns vreodata...anul acesta o sa urmeze un nou bac, olimpiada si examen...sunt convins ca ma va ajuta din nou cu tot ceea ce ii va sta in putinta.

Poate va intrebati de ce am scris chestiile astea...am vrut sa explic putin cum sta treaba cu istoria...dar nici pe departe nu am plecat cu acest gand. Tocmai am vazut un film care mi s-a parut mult mai mult decat genial(regizorii merita tot respectul). Se numeste "Night at the museum" , iar comedia imbinata cu viata si istoria nu puteau fi reprezentate intr-un mod mai bun(parerea mea cel putin). Este o recomandare pe care vi-o fac. Enjoy !

8 comentarii:

  1. mda.. traim intr-o lume unde numele sau cunostintele ne conduc noua, cei care nu le avem sa nu le stim, viata, ne anuleaza sau ne arunca oportunitatile la groapa de gunoi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta cam asa e...dar ce poti sa faci ? nu poti trai singur pe lume...

    RăspundețiȘtergere
  3. din pacate nu.. si nici nu as vrea sa incerc:D

    cat despre caragiale si restul liceelor din ploiesti sunt umplute cu false genii, putini sunt destepti intr-adevar pe acolo, iar profesorii lor vin la noi la colegiul cu care se bat ei la olimpiada sa le strice mediile sa nu cumva sa vada lumea ca sunt altii mai destepti ca ei, de parca nu ar fi evident.. biiiiiiiip:D

    RăspundețiȘtergere
  4. Dap...cunosc sentimentul...iti dai seama cat de mult ma poate pe mine enerva chestia asta ?...d-apai sa iti faca cineva acelasi lucru de 3 ani ?

    RăspundețiȘtergere
  5. :))...pur si simplu nu merita efortul:))

    RăspundețiȘtergere
  6. Merita cand asculti "Shoot Yourself" de la Parazitii

    RăspundețiȘtergere